11 definiții pentru recomandare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. – V. recomanda.

recomandare sf [At: ȘINCAI, HR. III, 144/27 / V: (înv) ~mân~ / Pl: ~dări / E: recomanda] 1-2 Recomandație (1-2). 3 Recomandație (4). 4 Prezentare.

RECOMANDÁRE, recomandări, s. f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; recomandație. Am încercat să aflu de la dînsul dacă nu are vreo recomandare specială în ce mă privește. SADOVEANU, P. M. 113.

RECOMANDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație. [< recomanda].

recomândare sf vz recomandare

*recomandațiúne f. (fr. recommandation; lat. commendatio). Acțiunea de a recomanda pe cineva: a solicita o scrisoare de recomandațiune de la un personagiŭ influent. Sfat, îndemn: a uĭta recomandațiunile părinteștĭ. Prezentare în lume: a face recomandațiunile în salon. Ceĭa ce te recomandă, te introduce în lume: frumuseța e o recomandațiune mută. – Și -áție (rus. recomendáciĭa), dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

recomandare s. f., g.-d. art. recomandării; pl. recomandări

recomandare s. f., g.-d. art. recomandării; pl. recomandări

recomandáre s. f., g.-d. art. recomandării; pl. recomandări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECOMANDÁRE s. 1. v. preconizare. 2. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, (înv.) regulativ. (A respectat toate recomandările primite.) 3. indicare, prescriere. (Recomandarea unui tratament.) 4. v. aviz. 5. povață, precept, recomandație, sfat. (Diverse recomandări de igienă.) 6. v. propunere. 7. v. prezentare.

RECOMANDARE s. 1. preconizare, propunere. (~ următorului plan de acțiune.) 2. directivă, indicație, instrucțiune, îndrumare, normativ, normă, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ primite.) 3. indicare, prescriere. (~ unui tratament.) 4. aviz, indicație, instrucțiuni (pl.), prescripție, recomandație. (După ~ medicului.) 5. povață, precept, recomandație, sfat. (Diverse ~ de igienă.) 6. propunere, recomandație. (~ de avansare.) 7. prezentare, recomandație, (franțuzism) prezentație, (înv.) sistiseală. (După ~ile de rigoare.)

Intrare: recomandare
recomandare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recomandare
  • recomandarea
plural
  • recomandări
  • recomandările
genitiv-dativ singular
  • recomandări
  • recomandării
plural
  • recomandări
  • recomandărilor
vocativ singular
plural
recomândare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recomandare, recomandărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am încercat să aflu de la dînsul dacă nu are vreo recomandare specială în ce mă privește. SADOVEANU, P. M. 113. DLRLC
etimologie:
  • vezi recomanda DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.