RECOMPENSAȚIE, recompensații, s. f. Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

recompensație sf [At: VASICI, M. I, 166/2 / V: ~iune, ~nza~ / Pl: ~ii / E: lat recompensatio, ger Rekompensation] (Înv) 1 Compensare. 2-3 Recompensare (1-2).

RECOMPENSAȚIE, recompensații, s. f. (Înv.) Recompensă. – Recompensa + suf. -ație. Cf. germ. Rekompensation.

RECOMPENSAȚIE, recompensații, s. f. (Învechit) Recompensă.

RECOMPENSAȚIE s. f. recompensare. (< fr. récompensation)

recompensațiune sf vz recompensație

recompenzație sf vz recompensație

recompensație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. recompensația (desp. -ți-a), g.-d. art. recompensației; pl. recompensații, art. recompensațiile (desp. -ți-i-)

recompensație (-ți-e) s. f., art. recompensația (-ți-a), g.-d. art. recompensației; pl. recompensații, art. recompensațiile (-ți-i-)

recompensație s. f. compensație

RECOMPENSAȚIE s. v. răsplătire, recompensare.

recompensație s. v. RĂSPLĂTIRE. RECOMPENSARE.