15 definiții pentru reconstitui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.

reconstitui vt [At: HASDEU, I. V. 229 / V: (înv) ~ua / Pzi: reconstitui / S și: să reconstituiesc / E: fr reconstituer] 1 A reface un întreg Si: a recompune, a întregi. 2 A reface în forma originară un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente. 3 (Fig) A readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute. 4 (Fig) A reface din memorie. 5 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru. 6 (Lin) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite Si: a reconstrui (4). 7 (Jur) A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune.

RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un întreg (din părțile în care a fost desfăcut); a recompune, a reîntregi. Ne căutăm oamenii și din mers ne reconstituim unitățile. CAMIL PETRESCU, U. N. 392. ◊ Refl. pas. Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75. ♦ A reface din memorie; a readuce în memorie, a evoca. Matei reconstituia în fraze scurte, mormăite și destul de înțelese, o întîmplare dramatică de pe drumurile de munte. SADOVEANU, O. VIII 73. Începusem să caut... să-mi reconstitui întrebătoarea ființă sufletească a omului care influențase... întreg destinul vieții mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. (Tehn.) A reface, fără modificări, un edificiu sau o operă de artă, în mărimea reală, în desen sau în plan, pe bază de fragmente sau de documente.

RECONSTITUI vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvînt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică. 2. A restabili un fapt așa cum a fost. ♦ A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p. i. reconstitui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer].

RECONSTITUI vb. tr. 1. a constitui din nou, a recompune. ◊ a reface un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente; a reconstrui. ◊ (fig.) a readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute; a evoca. 2. a reconstrui (2). 3. a restabili un fapt așa cum a fost. ◊ (jur.) a stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. (< fr. reconstituer)

A RECONSTITUI reconstitui tranz. și fig. (obiecte, acte etc.) A constitui din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface. ~ un text. ~ în memorie. /<fr. reconstituer

*reconstituĭ și -ĭésc, a v. tr. (re- și constituĭ, după fr. reconstituer). Fac cum era în ainte, restabilesc, vorbind de lucrurĭ: a reconstitui un oraș dărămat, o societate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reconstitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. reconstitui, 3 reconstituie, imperf. 1 reconstituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să reconstitui, 3 să reconstituie

reconstitui (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstituie, imperf. 3 sg. reconstituia; conj. prez. 3 să reconstituie

reconstitui (ind. prez. 1 sg. reconstitui, 3 sg. și pl. reconstituie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECONSTITUI vb. 1. a întregi, a recompune, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. v. reconstrui. 3. a evoca. (A ~ întreaga scenă întâmplată.)

RECONSTITUI vb. 1. a întregi, a recompune, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. (LINGV.) a reconstrui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.) 3. a evoca. (A ~ întreaga scenă întîmplată.)

Intrare: reconstitui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reconstitui
  • reconstituire
  • reconstituit
  • reconstituitu‑
  • reconstituind
  • reconstituindu‑
singular plural
  • reconstituie
  • reconstituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reconstitui
(să)
  • reconstitui
  • reconstituiam
  • reconstituii
  • reconstituisem
a II-a (tu)
  • reconstitui
(să)
  • reconstitui
  • reconstituiai
  • reconstituiși
  • reconstituiseși
a III-a (el, ea)
  • reconstituie
(să)
  • reconstituie
  • reconstituia
  • reconstitui
  • reconstituise
plural I (noi)
  • reconstituim
(să)
  • reconstituim
  • reconstituiam
  • reconstituirăm
  • reconstituiserăm
  • reconstituisem
a II-a (voi)
  • reconstituiți
(să)
  • reconstituiți
  • reconstituiați
  • reconstituirăți
  • reconstituiserăți
  • reconstituiseți
a III-a (ei, ele)
  • reconstituie
(să)
  • reconstituie
  • reconstituiau
  • reconstitui
  • reconstituiseră
reconstitua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reconstitui, reconstituiverb

  • 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ne căutăm oamenii și din mers ne reconstituim unitățile. CAMIL PETRESCU, U. N. 392. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75. DLRLC
    • 1.1. figurat A reface din memorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: evoca
      • format_quote Matei reconstituia în fraze scurte, mormăite și destul de înțelese, o întîmplare dramatică de pe drumurile de munte. SADOVEANU, O. VIII 73. DLRLC
      • format_quote Începusem să caut... să-mi reconstitui întrebătoarea ființă sufletească a omului care influențase... întreg destinul vieții mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. DLRLC
    • 1.2. lingvistică A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: reconstrui
  • 2. A restabili un fapt așa cum a fost. DN
    • 2.1. științe juridice A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.