15 definiții pentru reconstitui
din care- explicative (9)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.
RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg; a recompune. ♦ Fig. A reface din memorie; a evoca, a reconstitui. ♦ (Lingv.) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite; a reconstrui. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. – Din fr. reconstituer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
reconstitui vt [At: HASDEU, I. V. 229 / V: (înv) ~ua / Pzi: reconstitui / S și: să reconstituiesc / E: fr reconstituer] 1 A reface un întreg Si: a recompune, a întregi. 2 A reface în forma originară un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente. 3 (Fig) A readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute. 4 (Fig) A reface din memorie. 5 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru. 6 (Lin) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite Si: a reconstrui (4). 7 (Jur) A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECONSTITUI, reconstitui, vb. IV. Tranz. 1. A constitui din nou, a reface un întreg (din părțile în care a fost desfăcut); a recompune, a reîntregi. Ne căutăm oamenii și din mers ne reconstituim unitățile. CAMIL PETRESCU, U. N. 392. ◊ Refl. pas. Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75. ♦ A reface din memorie; a readuce în memorie, a evoca. Matei reconstituia în fraze scurte, mormăite și destul de înțelese, o întîmplare dramatică de pe drumurile de munte. SADOVEANU, O. VIII 73. Începusem să caut... să-mi reconstitui întrebătoarea ființă sufletească a omului care influențase... întreg destinul vieții mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. 2. (Jur.) A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. 3. (Tehn.) A reface, fără modificări, un edificiu sau o operă de artă, în mărimea reală, în desen sau în plan, pe bază de fragmente sau de documente.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECONSTITUI vb. IV. tr. 1. A constitui din nou, a recompune. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvînt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică. 2. A restabili un fapt așa cum a fost. ♦ A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. 3. A reface un edificiu, o operă de artă pe bază de fragmente sau de documente. [Pron. -tu-i, p. i. reconstitui, 3,6 -ie. / cf. fr. reconstituer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECONSTITUI vb. tr. 1. a constitui din nou, a recompune. ◊ a reface un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente; a reconstrui. ◊ (fig.) a readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute; a evoca. 2. a reconstrui (2). 3. a restabili un fapt așa cum a fost. ◊ (jur.) a stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune. (< fr. reconstituer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RECONSTITUI reconstitui tranz. și fig. (obiecte, acte etc.) A constitui din nou; a aduce la starea sau la forma de altă dată; a reface. ~ un text. ~ în memorie. /<fr. reconstituer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reconstituì v. a constitui din nou.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*reconstituĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (re- și constituĭ, după fr. reconstituer). Fac cum era în ainte, restabilesc, vorbind de lucrurĭ: a reconstitui un oraș dărămat, o societate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reconstitua v vz reconstitui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reconstitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. reconstitui, 3 reconstituie, imperf. 1 reconstituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să reconstitui, 3 să reconstituie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reconstitui (a ~) vb., ind. prez. 3 reconstituie, imperf. 3 sg. reconstituia; conj. prez. 3 să reconstituie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reconstitui vb. constitui
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
reconstitui (ind. prez. 1 sg. reconstitui, 3 sg. și pl. reconstituie)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECONSTITUI vb. 1. a întregi, a recompune, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. v. reconstrui. 3. a evoca. (A ~ întreaga scenă întâmplată.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECONSTITUI vb. 1. a întregi, a recompune, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.) 2. (LINGV.) a reconstrui, a reface. (A ~ o formă lexicală primitivă.) 3. a evoca. (A ~ întreaga scenă întîmplată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
reconstitui, reconstituiverb
- 1. A constitui din nou, a reface un lucru întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Ne căutăm oamenii și din mers ne reconstituim unitățile. CAMIL PETRESCU, U. N. 392. DLRLC
- Cu greutate s-au putut reconstitui incomplet trei trupuri diforme, oribil sfîșiate. BART, S. M. 75. DLRLC
- 1.1. A reface din memorie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: evoca
- Matei reconstituia în fraze scurte, mormăite și destul de înțelese, o întîmplare dramatică de pe drumurile de munte. SADOVEANU, O. VIII 73. DLRLC
- Începusem să caut... să-mi reconstitui întrebătoarea ființă sufletească a omului care influențase... întreg destinul vieții mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 47. DLRLC
-
- 1.2. A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: reconstrui
-
- 2. A restabili un fapt așa cum a fost. DN
- 2.1. A restabili la fața locului condițiile în care s-a petrecut o infracțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 3. A reface fără modificări un edificiu sau o operă de artă, în desen sau în spațiu, pe bază de fragmente sau de documente. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- reconstituer DEX '09 DEX '98 DN