redactare sf [At: MAIORESCU, D. II, 38 / Pl: ~tări / E: redacta] Formulare în scris Si: (înv) redacție (3), redijare.

REDACTARE, redactări, s. f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare în scris. Cea mai grea încercare pentru lexicograf, în munca de alcătuire a dicționarului, este redactarea definiției. L. ROM. 1953, nr. 4, 31.

REDACTARE s.f. Acțiunea de a redacta și rezultatul ei; formulare, redacție, compunere. [< redacta].

redacțiune sf vz redacție

*redacțiúne f. (lat. redáctio, -ónis, d. red-igere, -áctum, a reduce la, a da formă de. V. acțiune). Acțiunea de a redacta. Lucru redactat, forma lucruluĭ redactat: asta e prima redacțiune (maĭ des redactare) a articululuĭ. Totalitatea redactorilor unuĭ ziar: se adunase toată redacțiunea. Bĭurou redactorilor, cancelaria unuĭ ziar: redacțiunea Universuluĭ. – Ob. redácție (rus. redákciĭa).

redactare s. f., g.-d. art. redactării; pl. redactări

redactare s. f., g.-d. art. redactării; pl. redactări

redactare s. f., g.-d. art. redactării; pl. redactări

redacțiune (prima redacțiune a cărții), -ni.

REDACTARE s. 1. compunere, concepere, elaborare, formulare, întocmire. (~ unei scrisori.) 2. v. dresare. 3. v. creare.

REDACTARE s. 1. concepere, elaborare, formulare, întocmire. (~ unei scrisori.) 2. dresare, întocmire. (~ unui proces-verbal.) 3. alcătuire, compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, scriere, scris, (înv.) izvodire, redacție, redijare. (~ unei opere.)