reducere sf [At: ȘINCAI, HR. II, 280/351 / V: (înv) răd~ / Pl: ~ri / E: reduce] 1 (Înv) Readucere. 2 Diminuare (ca proporții, cantitate, intensitate etc.). 3 Micșorare a prețului unei mărfi Si: rabat (1). 4 Micșorare a numărului de detalii Si: sintetizare. 5 Limitare. 6 Aducere la o formă mai simplă Si: simplificare. 7 (Mat) Transformare, pe baza regulilor de calcul, a unei expresii pentru obținerea celei mai simple forme a expresiei respective Si: reducție (4). 8 (Mat; îs) ~ la unitate Transformare a unui raport numeric în alt raport echivalent, unul dintre termeni având acum valoarea 1. 9 (Mat; îs) ~ la un singur (sau la același) numitor Aducere la același numitor. 10 Înrăutățire a stării sau a situației cuiva. 11 (Chm) Proces invers oxidării, caracterizat prin îndepărtarea oxigenului dintr-un compus oxigenat. 12 (Chm; pgn) Orice reacție prin care un atom sau un ion câștigă electroni. 13 Operație logică de probare a validității modurilor silogistice. 14 (Îs) ~ la absurd Demonstrare a adevărului unei teze prin arătarea faptului că teza contrară este falsă. 15 (Med) Metodă ortopedică prin care oasele luxate sau fracturate sunt puse la loc Si: reducție (6).

REDUCERE, reduceri, s. f. Acțiunea de a (se) reduce și rezultatul ei. 1. Scădere, micșorare. Reducerea prețului de cost. ♦ Micșorare a prețului (la ceva); rabat. Bilet cu reducere. La această marfă se face reducere. ♦ (Mat.) Micșorare a valorii unei mărimi, față de o valoare de referință a ei. ♦ (Mat.) Simplificare a unei fracții sau a unei expresii algebrice prin suprimarea factorilor comuni. ◊ (În expr.) Reducere la absurd v. absurd. 2. Restrîngere, limitare. 3. (Chim.) Scoaterea oxigenului dintr-o combinație oxigenată, cu ajutorul unui agent chimic.

REDUCERE s.f. Acțiunea de a reduce și rezultatul ei. ♦ Micșorare (a prețurilor). ♦ (Med.) Reducție (2). ♦ (Log.) Procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ Reducere la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. [< reduce].

REDUCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reduce. 2. (mat.) simplificare pe bază de calcul a unei (in)egalități. 3. reacție în care un atom sau un ion câștigă electroni: scădere a stării de oxidație a unei substanțe ionice. 4. (log.) procedeu prin care se probează corectitudinea modurilor silogistice. ♦ ~ la absurd = dovedirea adevărului unei legi prin demonstrarea faptului că acceptarea tezei contradictorii duce la consecințe absurde. 5. (med.) reducție (4). (< reduce)

REDUCERE ~i f. 1) v. A REDUCE și A SE REDUCE. 2) Operație chirurgicală care are drept scop de a pune la loc un os luxat sau un organ deplasat. 3) Operație logică prin care se verifică corectitudinea concluziei silogistice. ◊ ~ la absurd metodă de demonstrare a adevărului unei teze prin dovedirea că teza contrară este falsă. /v. a se reduce

răducere² sf vz reducere

*reducțiúne f. (lat. reductio, -ónis. V. deducțiúne). Acțiunea de a reduce: reducțiunea Daciiĭ în provincie romană. Lucru redus: acest desemn e o reducțiune. – Ob. redúcere.

reducere s. f., g.-d. art. reducerii; pl. reduceri

reducere s. f., g.-d. art. reducerii; pl. reduceri

reducere s. f. ducere

reducțiune (hotărâre judecătorească) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiunii

REDUCERE s. 1. v. descreștere. 2. (MED.) reducție. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micșorare, usurare. (~ încărcăturii unei nave.) 4. v. pierdere. 5. v. scurtare. 6. v. prescurtare. 7. descreștere, diminuare, împuținare, micșorare, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 8. descreștere, micșorare, scădere, scurtare. (~ zilei, în timpul toamnei.) 9. v. micșorare. 10. v. atenuare. 11. v. ieftinire. 12. v. micșorare. 13. v. rabat. 14. v. simplificare. 15. v. limitare.

REDUCERE s. v. readucere.

REDUCERE s. 1. descreștere, micșorare, scădere. (~ a dimensiunii, a suprafeței unui corp.) 2. (MED.) reducție. (~ a unui os luxat.) 3. diminuare, micșorare, ușurare. (~ încărcăturii unei nave.) 4. pierdere, scăzămînt. (~ în greutate.) 5. micșorare, prescurtare, scurtare. (~ unui text.) 6. concentrare, prescurtare, rezumare, scurtare, (fig.) comprimare, condensare. (~ expunerii.) 7. descreștere, diminuare, împuținare, micșorare, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...) 8. descreștere, micșorare, scădere, scurtare. (~ zilei, in timpul toamnei.) 9. încetinire, micșorare. (~ vitezei unui vehicul.) 10. atenuare, calmare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.) 11. ieftinire, micșorare, scădere. (~ prețurilor.) 12. micșorare, scăzămînt. (O ~ la impozite.) 13. rabat, scăzămînt. (A face o ~ la prețul unei mărfi.) 14. (MAT.) reducție, simplificare, (înv.) simplificație. (~ unei fracții.) 15. limitare, mărginire, restrîngere, rezumare. (~ cuiva la strictul necesar.)

reducere s. v. READUCERE.

Reducere ≠ amplificare, mărire, sporire

REDUCERE. Subst. Reducere, reducție, scădere, scăzămînt, micșorare, descreștere, diminuare, împuținare; limitare, restrîngere, strîmtare, îngustare, mărginire; scurtare, prescurtare, abreviație, abreviere; comprimare, concentrare, condensare, Rezumat. Adj. Redus, scăzut, micșorat, diminuat, împuținat; limitat, restrîns, îngustat, mărginit; prescurtat, abreviat; condensat, comprimat, concentrat. Descrescător. Reductibil. Vb. A (se) reduce, a scădea, a (se) micșora, a descrește, a (se) diminua, a se împuțina; a (se) limita, a (se) strînge, a restrînge, a (se) strimta, a (se) îngusta, a (se) mărgini; a scurta, a prescurta, a abrevia; a condensa, a comprima, a concentra. A rezuma. Adv. În scădere, pe scăzute, în descreștere; pe scurt, în rezumat. V. îngustime, micime, scurtime.

REDUCEREA MOTORULUI micșorarea turației motorului în faza de aterizare sau pentru a înlesni lansarea parașutiștilor din aeronavă fără a se dezechilibra la părăsirea acesteia.