REEXAMINARE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-gza-] – V. reexamina.

reexaminare sf [At: PREDA, M. 299 / Pl: ~nări / E: reexamina] 1 Nouă examinare a cuiva atunci când primul examen n-a fost concludent. 2 Cercetare din nou a unei lucrări, a unei probleme etc.

REEXAMINARE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. [Pr.: re-e-] – V. reexamina.

REEXAMINARE, reexaminări, s. f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei. Reexaminarea elevilor. ♦ Cercetare, studiere, discutare din nou (a unei probleme, a unei chestiuni etc.).

REEXAMINARE s.f. Acțiunea de a reexamina și rezultatul ei; nouă examinare. [< reexamina].

reexaminare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminării; pl. reexaminări

reexaminare [x pron. gz] s. f., g.-d. art. reexaminării; pl. reexaminări

reexaminare s. f., pl. reexaminări

REEXAMINARE s. reascultare. (~ unui student.)

REEXAMINARE s. reascultare. (~ unui student.)

REEXAMINÁRE (< reeexamina) s. f. Faptul de a a reexamina. ♦ (Dr.) O nouă examinare a litigiului arbitral de către organul care a pronunțat hotărârea, după desființarea ei de către același organ, dacă părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat la arbitrare ori ele prezintă acte noi de natură să ducă la schimbarea soluției.