REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. réformé, lat. reformatus.

reformat¹, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: reforma¹] 1 a Schimbat (în bine). 2 a (D. materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz. 3 sm, a (Bărbat) declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei.

reformat², ~ă [At: MAIOR, I. B. 48/13 / V: (Trs) ~oș smfi / Pl: ~ați, ~e / E: lat reformatus, fr réformé, mg református] 1-2 smf, a (Persoană) de confesiune creștină protestantă. 3 smf (Prc) Calvin (5). 4 a Care ține de cultul religios protestant. 5 a Care aparține protestantismului. 6 a Privitor la protestantism.

REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reformă (3). 2. (Despre militari) Scos din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. réformé, lat. reformatus.

REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reformă (3). 2. (Învechit, despre militari) Scos din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). ◊ (Substantivat, m.) S-a făcut revizia scutiților și reformaților. SADOVEANU, P. M. 101. 3. (Despre o biserică sau o persoană) Care ține de cultul religios protestant calvin. ♦ (Substantivat) Persoană de religie protestantă calvină.

REFORMAT, -Ă adj. 1. Scos din uz, dat la reformă. 2. (Despre militari) Scos din evidența armatei (ca inapt). 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ Biserică reformată = protestantism. // s.m. și f. Protestant. [< reforma].

REFORMAT, -Ă adj. 1. scos din uz ca inutilizabil. 2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt. 3. care ține de cultul religios protestant. ◊ (s. m. f.) protestant calvin. (< reforma)

REFORMAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REFORMA. 2) Care este caracteristic pentru cultul religios protestant; care ține de cultul religios protestant. 3) și substantival (despre persoane) Care este de religie protestantă (calvină). /<lat. reformatus

reformat a. 1. se zice de un soldat sau de un ofițer căruia s’a luat gradul pentru infirmități fizice sau morale; 2. care ține de religiune reformată sau de protestantism. ║ m. pl. protestanții și în special calviniștii. V. Reforma.

*reformát, -ă adj. (fr. réformé). Căruĭa i s’a aplicat reforma. Protestant, luteran: biserica reformată. Subst. Un reformat.

reformatoș, ~ă smf vz reformat²

REFORMAT adj., s. 1. adj. v. calvin. 2. s. v. calvin. 3. adj. protestant, (înv.) protestanticesc.

REFORMAT adj., s. (BIS.) 1. adj. calvin, calvinesc, calvinist. (Cultul ~.) 2. s. calvin, calvinist. (~ții s-au desprins din catolicism.) 3. adj. protestant, (înv.) protestanticesc.