14 definiții pentru refracta
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REFRACTA, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.
REFRACTA, pers. 3 refractă, vb. I. 1. Refl. (Fiz.; despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. 2. Tranz. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. – Din fr. réfracter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
refracta [At: PROPĂȘIREA (1844), 2021/38 / Pzi: 3 refractă, (rar) ~tează / E: fr réfracter] 1 vr (Fiz; d. unde, raze de lumină etc.) A devia la trecerea dintr-un mediu în altul, suferind fenomenul de refracție (1). 2 vt (Fiz; d. corpuri) A produce fenomenul refracției (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REFRACTA, pers. 3 refractă și refractează, vb. I. Refl. (Fiz.; despre unde, lumină sau raze de lumină) A se frînge, a devia, a se abate de la direcția inițială la trecerea dintr-un mediu în altul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFRACTA vb. I. refl. (Despre unde, raze de lumină) A se frînge, a devia; a suferi fenomenul refracției. [P.i. 3,6 refractă, -tează. / < fr. réfracter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFRACTA vb. I. tr. a produce fenomenul refracției. II. refl. (despre unde luminoase, sonore etc.) a suferi fenomenul refracției. (< fr. réfracter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REFRACTA refractă tranz. A face să se refracte. /<fr. réfracter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE REFRACTA se refractă intranz. (despre raze, unde, sunete etc.) A suferi fenomenul refracției; a-și schimba direcția la trecerea dintr-un mediu în altul. [Și se refractează] /<fr. réfracter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*refractéz v. tr. (fr. refracter, d. lat. re-fringere, re-fractum, a sfărîma, a toci vîrfu, a răsfrînge, d. frángere, a frînge). Fiz. Răsfrîng (frîng, întorc spre altă direcțiune) razele luminiĭ: prizma refractează lumina. V. repercutez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
refracta (a ~) (desp. re-frac-) vb., ind. prez. 3 refractă, imperf. 3 pl. refractau; conj. prez. 3 să refracte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
refracta (a ~) (re-frac-) vb., ind. prez. 3 refractă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
refracta vb. (sil. -frac-), ind. prez. 3 sg. refractă/refractează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
refractez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Freesia refracta Klatt. Specie cu flori mirositoare, albe-gălbui cu o ușoară nuanță de- violet pal (corolă tubuloasă, 3,5 cm lungime, terminată printr-o diviziune lanceolată), dispuse într-un spic frînt, unilateral. Tulpină florală subțire, rigidă, flexibilă, neramificată, cca 30 cm înălțime. Plantă cu tuberobulb mic, solid, ovoid, foarte prolific. Frunzele liniar-lanceolate, subțiri, verzi ca iarba, lungi de 20-25 cm.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Roemeria refracta (Stev.) DC. Specie care înflorește vara. Flori roșii cu o pată neagră la bază. Fruct, capsulă glabră. Tulpină erectă, slab-pubescentă, cca 35 cm. înălțime.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: re-frac-ta
| verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
refractaverb
- 1. (Despre unde, raze de lumină) A se frânge, a devia la trecerea dintr-un mediu în altul; a suferi fenomenul refracției. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2. (Despre corpuri, medii) A produce fenomenul refracției. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- réfracter DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.