2 definiții pentru reiepta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reiepta vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: reiept / E: lat reiectare] (Ltî; Trs) 1-2 A refuza (1-2).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
reiepta, reiept, vb. I (înv.) a respinge, a refuza.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: reiepta
verb (VT52) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)