reliefare sf [At: IBRĂILEANU, S. L. 36 / P: ~li-e~ / Pl: ~fări / E: reliefa] Scoatere în evidență.

RELIEFARE, reliefări, s. f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei; (fig.) scoatere în evidență, subliniere, accentuare.

RELIEFARE s.f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei; evidențiere, subliniere, accentuare, relevare. [< reliefa].

reliefare (desp. -li-e-) s. f., g.-d. art. reliefării; pl. reliefări

reliefare (-li-e-) s. f., g.-d. art. reliefării; pl. reliefări

reliefare s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. reliefării; pl. reliefări

RELIEFARE s. 1. v. profilare. 2. v. accentuare.

RELIEFARE s. 1. conturare, delimitare, evidențiere, precizare, profilare, proiectare. (~ imaginii ei în lumina asfințitului.) 2. accentuare, evidențiere, întărire, marcare, relevare, subliniere, (livr.) potențare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

Reliefare ≠ voalare

RELIEFÁRE (< reliefa) s. f. 1. Acțiunea de a reliefa. 2. (TEHN.) Operație manuală de deformare plastică la rece a pieselor de tablă subțire, pentru a obține ornamente în relief.