RELUA, reiau, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Pref. re- + lua (după fr. reprendre).

relua vt [At: PLEȘOIANU, T. III, 30 / Pzi: reiau / E: re¹- + lua cf fr reprendre] 1 A lua din nou un obiect în mână. 2 A lua înapoi. 3 A reocupa un loc în spațiu. 4 A obține. 5 A începe din nou. 6 A continua după o întrerupere. 7 A prelua.

RELUA, reiau, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou, a lua înapoi. 2. A începe din nou; a continua, a urma (după o întrerupere). – Re¹ + lua (după fr. reprendre).

RELUA, reiau, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou; a lua îndărăt; a lua înapoi. De la ieșirea din spital, au trecut cîteva luni și locul în uzină nu și l-a mai reluat. SAHIA, N. 35. Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire! EMINESCU, O. I 177. 2. A începe din nou, a continua, a urma (după o întrerupere). Trebuie să reluăm cercetările liniștit. Irina avea dreptate. BARANGA, I. 182. Peste o jumătate de oră reluăm marșul. CAMIL PETRESCU, U. N. 348. Își reluă calea, fluierînd și pășind mai apăsat. REBREANU, I. 41.

RELUA vb. I. tr. A lua din nou; a lua înapoi. ♦ A reîncepe; a continua. [Pron. -lu-a, p. i. reiau, 2 -iei, 3 -ia, conj. reia. / după fr. reprendre].

RELUA vb. tr. 1. a lua din nou (în mână). ◊ a lua înapoi. ◊ a reocupa (un loc în spațiu). 2. a reîncepe; a continua. (< re¹- + lua)

A RELUA reiau tranz. 1) A lua din nou. 2) (activități întrerupte) A continua după o întrerupere. ~ lucrul. [Sil. -lu-a] /re- + a lua

reluà v. 1. a lua din nou, a lua înnapoi; 2. a continua ceva întrerupt: a relua convorbirea.

*reĭáŭ, reluát, a reluá v. tr. (re și ĭau, după fr. reprendre). Ĭaŭ ĭar, ĭaŭ înapoĭ: a relua o provincie perdută. Continuĭ ceva întrerupt: a relua o chestiune, o convorbire. – În est reĭeŭ.

*reĭéŭ, V. reĭaŭ.

relua (a ~) (desp. -lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiau, 2 sg. reiei, 3 sg. reia, 1 pl. reluăm (desp. -lu-ăm); conj. prez. 1 sg. să reiau, 3 să reia; imper. 2 sg. afirm. reia; ger. reluând (desp. -lu-ând)

relua (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiau, 2 sg. reiei, 3 sg. reia, 1 pl. reluăm (-lu-ăm), m.m.c.p. 1 sg. reluasem, 1 pl. reluaserăm; conj. prez. 3 să reia; imper. 2 sg. reia, neg. nu relua; ger. reluând (-lu-ând)

relua vb. (sil. -lu-a), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reiau, 1 pl. reluăm (sil. -lu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. reia; ger. reluând (sil. -lu-ând)

relua (ind. prez. 1 sg. reiau, 2 sg. reiei, 3 sg. reia, 1 pl. reluăm, conj. reia, part. reluai)

reia (v. relua)

reiau (v. relua)

reiei (v. relua)

RELUA vb. 1. v. recuceri. 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. v. reîncepe. 4. v. continua.

RELUA vb. 1. a recîștiga, a recuceri, a reocupa, (înv.) a recuprinde. (A ~ orașul pierdut.) 2. a reîncepe, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 3. a (se) redeschide, a reîncepe. (S-au ~ cursurile.) 4. a continua, a urma. (Și-a ~ drumul.)

A relua ≠ a abandona

a-și relua studiile la facultate expr. (intl.) a începe o nouă perioadă de detenție.