remarcabil, ~ă a [At: CR (1846), 113¹/31 / Pl: ~i, ~e / E: fr remarquable] Vrednic de luat în seamă.

REMARCABIL, -Ă, remarcabili, -e, adj. Demn de a fi luat în seamă, remarcat; deosebit, ales, însemnat. La vîrsta cînd unii își dau doctoratul el să aibă îndărătul lui o activitate publicistică remarcabilă. CĂLINESCU, E. O. I 266. Avea... pentru scenă un gust și un talent remarcabile. GALACTION, O. I 131. În literatura romînă există cîteva talente remarcabile. IBRĂILEANU, A. 61.

REMARCABIL, -Ă adj. Demn de luat în seamă; deosebit, însemnat. [Cf. fr. remarquable].

REMARCABIL, -Ă adj. demn de remarcat; deosebit, însemnat; valoros. (< fr. remarquable)

REMARCABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi remarcat; în stare să fie remarcat. 2) Care merită să fie luat în seamă; notabil; marcant; considerabil. /<fr. remarquable

remarcabil a. demn de a fi remarcat.

*remarcábil, -ă adj. (fr. remarquable). Demn de a fi luat în samă, însemnat, distins: acțiune remarcabilă. Adv. Un copil remarcabil înzestrat.

remarcabil adj. m., pl. remarcabili; f. remarcabilă, pl. remarcabile

remarcabil adj. m., pl. remarcabili; f. remarcabilă, pl. remarcabile

remarcabil adj. m., pl. remarcabili; f. sg. remarcabilă, pl. remarcabile

REMARCABIL adj. 1. v. marcant. 2. v. eminent. 3. v. important. 4. v. admirabil. 5. deosebit, însemnat. (A repurtat un succes ~.) 6. v. memorabil.

REMARCABIL adj. 1. important, însemnat, marcant, (fig.) proeminent. (O personalitate ~.) 2. ales, deosebit, distins, eminent, ilustru. (Un profesor ~.) 3. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, serios, substanțial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o ~ contribuție la dezvoltarea științei.) 4. admirabil, deosebit, excelent, încîntător. (Un spectacol ~.) 5. deosebit, însemnat. (A repurtat un succes ~.)

Remarcabil ≠ mediocru