9 definiții pentru renegare
Explicative DEX
RENEGARE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.
RENEGARE, renegări, s. f. Faptul de a renega. – V. renega.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
renegare sf [At: DDRF / Pl: ~gări / E: renega] Tăgăduire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGARE, renegări, s. f. Faptul de a renega.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGARE s.f. Faptul de a renega. [< renega].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
renegare s. f., g.-d. art. renegării; pl. renegări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
renegare s. f., g.-d. art. renegării; pl. renegări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
renegare s. f. negare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RENEGARE s. 1. v. contestare. 2. v. abjurare. 3. v. repudiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RENEGARE s. 1. contestare, dezmințire, negare, negație, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (înv.) tagă, tăgăduință. (~ celor afirmate de cineva.) 2. abjurare, lepădare. (~ a unei credințe.) 3. repudiere, respingere. (~ soției.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
renegare, renegărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a renega. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- renega DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.