16 definiții pentru renunța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare.

renunța vit [At: HELIADE, D. J. 68/7 / V: (înv) ~ția, ~nonsa / Pzi: renu / E: fr renoncer, lat renuntiare] 1-2 (De obicei urmat de determinări) A se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva Si: a abandona. 3-4 (De obicei urmat de determinări) A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva) Si: a abandona (1).

RENUNȚA, renunț, vb. I. Intranz. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «la») A părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva); a se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva. Se gîndi o clipă să renunțe să se mai ducă în oraș. DUMITRIU, N. 105. Încercă să-și ia un aer melancolic, dar lucrul era așa de nepotrivit cu firea lui veselă, că renunță numaidecît. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13.

RENUNȚA vb. I. intr. A părăsi (de bună voie ceva), a se lăsa de ceva. [P.i. renunț. / < lat. renuntiare, cf. fr. renoncer].

RENUNȚA vb. intr. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bunăvoie ceva sau pe cineva). (< fr. renoncer, lat. renuntiare)

A RENUNȚA renunț 1. tranz. A nu mai dori; a înceta în mod voluntar (să mai vrea). A renunțat să participe. 2. intranz. 1) A înceta de a mai râvni (la ceva). ~ la anumite privilegii. 2) A se retrage în mod benevol. ~ la putere. 3) A înceta de a practica, de a exercita. ~ la un drept. 4) A înceta de a mai întrebuința. ~ la fumat. /

renunțà v. 1. a se lăsa de ceva, a părăsi (de bună voie): a renunța la plăceri; 2. a se lepăda: a renunța la o succesiune.

*renúnț, a v. intr. (lat. renuntiare; fr. renoncer. V. a-nunț). Mă las de, mă dezist, mă retrag din saŭ de la: a renunța la plecare, la o moștenire, la petrecerĭ, la lume.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

renunța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. renu, 3 renunță; conj. prez. 1 sg. să renu, 3 să renunțe

renunța (a ~) vb., ind. prez. 3 renunță

renunța vb., ind. prez. 1 sg. renunț, 3 sg. și pl. renunță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RENUNȚA vb. 1. (JUR.) a desista. (A ~ la o pretenție.) 2. v. abandona. 3. v. ceda. 4. v. dispensa. 5. a se priva, a-și refuza. (Nu ~ la nimic.) 6. a se lăsa, (pop.) a se lepăda. (A ~ la fumat.)

RENUNȚA vb. 1. (JUR.) a desista. (A ~ la o pretenție.) 2. a abandona. (A ~ la dispută.) 3. a ceda, (fig.) a capitula. (A ~, n-a mai continuat discuția.) 4. a se dispensa, a se lipsi. (A ~ la serviciile lui.) 5. a se lăsa, (pop.) a se lepăda. (A ~ la tutun.)

Intrare: renunța
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • renunța
  • renunțare
  • renunțat
  • renunțatu‑
  • renunțând
  • renunțându‑
singular plural
  • renunță
  • renunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • renu
(să)
  • renu
  • renunțam
  • renunțai
  • renunțasem
a II-a (tu)
  • renunți
(să)
  • renunți
  • renunțai
  • renunțași
  • renunțaseși
a III-a (el, ea)
  • renunță
(să)
  • renunțe
  • renunța
  • renunță
  • renunțase
plural I (noi)
  • renunțăm
(să)
  • renunțăm
  • renunțam
  • renunțarăm
  • renunțaserăm
  • renunțasem
a II-a (voi)
  • renunțați
(să)
  • renunțați
  • renunțați
  • renunțarăți
  • renunțaserăți
  • renunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • renunță
(să)
  • renunțe
  • renunțau
  • renunța
  • renunțaseră
renonsa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
renunția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

renunța, renuverb

  • 1. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: accepta
    • format_quote Se gîndi o clipă să renunțe să se mai ducă în oraș. DUMITRIU, N. 105. DLRLC
    • format_quote Încercă să-și ia un aer melancolic, dar lucrul era așa de nepotrivit cu firea lui veselă, că renunță numaidecît. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. DLRLC
    • format_quote Trebuie să renunț cu totul la așa falnice năzuiri. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.