repetare sf [At: POLIZU / V: ~tire, ~ețire / Pl: ~tări / E: repeta] 1 Reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. Si: repetiție, (înv) repetuire, (îvr) repetiruire. 2 Citire sau spunere a unui text, a unei lecții etc. pentru a le reține sau pentru a le înțelege mai bine Si: recapitulare (5). 3 Reluarea de către un student sau un elev a cursurilor anului de studii (în care a rămas repetent). 4 Repetiție (4).

REPETARE, repetări, s. f. Acțiunea de a repeta și rezultatul ei; repetiție. Cocoloșirea greșelilor are de cele mai multe ori ca rezultat repetarea lor. ♦ Citire sau recitire de mai multe ori a unui text pentru a-l fixa în memorie sau pentru a-i înțelege bine conținutul. Repetarea adîncește, sistematizează, generalizează cunoștințele căpătate anterior. L. ROM. 1953, nr. 2, 98. – Variantă: repețire s. f.

REPETARE s.f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. [< repeta].

repetire sf vz repetare

repețire sf vz repetare

REPEȚIRE s. f. v. repetare.

repețire f. repetițiune.

repetare s. f., g.-d. art. repetării; pl. repetări

repetare s. f., g.-d. art. repetării; pl. repetări

repetare s. f., g.-d. art. repetării, pl. repetări

REPETARE s. 1. v. repetiție. 2. v. recapitulare. 3. (livr.) reiterare, reiterație. (~ unei acțiuni.) 4. v. reeditare. 5. v. reînnoire.

REPETARE s. 1. repetiție, (înv.) poftorire. (Citește fără ~.) 2. recapitulare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei.) 3. (livr.) reiterare, reiterație. (~ unei acțiuni.) 4. reeditare. (~ unei performanțe.) 5. reînnoire. (~ unei propuneri.)

REPETARE. Subst. Repetare, repetuire (înv.), repetiție, reluare, iterație; reduplicare, reduplicație; reproducere, reproducție. Frecvență, ciclicitate, periodicitate. Repetabilitate, iterativitate. Revenire, reîntoarcere, recurență, recidivă. Multiplicare, multiplicație (rar), dublare, triplare. Tautologie; pleonasm; tautofonie; tautogramă. Imitare, imitație; copiere, copiat. Refren, leitmotiv; aliterație; duplicat, dublet, copie, dublură. Serie, ciclu. Re- (recapitulare; reîncepere; reeditare; reexaminare; reintrare; revedere; reîntîlnire; retipărire etc.). Adj. Repetat, repetuit (înv.), bis, repetativ, reduplicativ, iterativ, frecventativ (rar); frecvent, des, periodic, ciclic, izocron. Intermitent, sacadat. Tautologic; pleonastic. Re- (recrudescent; reduplicativ; reeligibil; regenerativ; reintegrabil; reiterativ etc.). Repetabil. Vb. A repeta, a repetui (înv.), a reitera (livr.), a face din nou, a începe din nou, a relua, a reproduce, a multiplica, a reduplica, a dubla; a imita, a copia; a recapitula, a parcurge din nou, a rememora, a-și aminti. A bisa. Adv. Adesea, des, deseori, în repetate rînduri, de repetate ori, (în mod) frecvent; a doua oară, bis; din nou, iar, iarăși; încă o dată; periodic. V. acțiune, imitație, memorie, mișcare, permanență, timp.

repețire, repețiri, s.f. (înv.) repetiție.