opțiuni
  • info

9 definiții pentru repezit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acționează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.

repezit, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, T. 264 / Pl: ~iți, ~e / E: repezi] 1 Făcut în grabă, la repezeală Si: grăbit (4). 2 (D. vorbe, gesturi etc., pex, d. oameni) Nestăpânit.

REPEZIT, -Ă, repeziți, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. De mîncat, mîncase pe apucate, unde-i îngăduiau călătoriile astea repezite. CAMIL PETRESCU, O. II 270. ♦ (Despre vorbe, gesturi etc., p. ext. despre oameni) Brusc, pripit, nervos, nestăpînit. Om repezit. ▭ Nu se uita înapoi; gonea înainte, grăbind motorul cu mișcări repezite, necruțătoare. MIHALE, O. 170. Vorba multă și cam repezită mă făceau să mă uit cu oarecare bănuială la domnul Neculăieș Crăciun. SADOVEANU, O. VIII 57. ◊ (Adverbial) Plutonierul vorbi repezit, nervos. DUMITRIU, P. F. 50. 2. Izbit cu putere, vijelios. Vîrtejuri repezite Bat în ușă mînioase. VLAHUȚĂ, O. A. 87. Peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite. EMINESCU, O. I 114.

REPEZIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REPEZI și A SE REPEZI. 2) (despre persoane) Care acționează pripit; iute din fire; nestăpânit. /v. a (se) repezi

repezít, V. răpezit.

răpezít (est) și re- (vest) adj. (d. mă răpéd). Iron. Cu mișcărĭ prea răpezĭ, apucat, zăpăcit: om răpezit. Subst. Un răpezit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPEZIT adj. 1. v. iute. 2. nestăpânit. (Gesturi ~.) 3. v. pripit.

REPEZIT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repede, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. nestăpînit. (Gesturi ~.) 3. pripit, (înv.) pripelnic. (E un om prea ~.)

Repezit ≠ reținut, stăpânit

Intrare: repezit
repezit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repezit
  • repezitul
  • repezitu‑
  • repezită
  • repezita
plural
  • repeziți
  • repeziții
  • repezite
  • repezitele
genitiv-dativ singular
  • repezit
  • repezitului
  • repezite
  • repezitei
plural
  • repeziți
  • repeziților
  • repezite
  • repezitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repezit, repezităadjectiv

  • 1. Făcut în grabă, la repezeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: grăbit
    • format_quote De mîncat, mîncase pe apucate, unde-i îngăduiau călătoriile astea repezite. CAMIL PETRESCU, O. II 270. DLRLC
  • 2. Care acționează pripit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: brusc pripit antonime: reținut stăpânit
    • format_quote Om repezit. DLRLC
    • format_quote Nu se uita înapoi; gonea înainte, grăbind motorul cu mișcări repezite, necruțătoare. MIHALE, O. 170. DLRLC
    • format_quote Vorba multă și cam repezită mă făceau să mă uit cu oarecare bănuială la domnul Neculăieș Crăciun. SADOVEANU, O. VIII 57. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Plutonierul vorbi repezit, nervos. DUMITRIU, P. F. 50. DLRLC
  • 3. Izbit cu putere. DLRLC
    sinonime: vijelios
    • format_quote Vîrtejuri repezite Bat în ușă mînioase. VLAHUȚĂ, O. A. 87. DLRLC
    • format_quote Peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite. EMINESCU, O. I 114. DLRLC
etimologie:
  • vezi repezi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.