15 definiții pentru reprima

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPRIMA, reprim, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. – Din fr. réprimer.

reprima vt [At: ODOBESCU, S. I, 430 / Pzi: reprim, (înv) ~mez / E: fr réprimer] A curma (prin mijloace drastice, prin violență) desfășurarea unei acțiuni, a unei mișcări sociale etc.

REPRIMA, reprim, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.

REPRIMA, reprim, vb. I. Tranz. A pune capăt, a curma, a înăbuși prin mijloace drastice, prin violență (o acțiune, desfășurarea unui proces etc.). Orice încercare de dezordine, înainte de-a servi ca îndemn altora, să fie reprimată energic și exemplar. REBREANU, R. II 21. Mihai-vodă Viteazul la anul al doilea al domniei sale (1594)... avu a reprima o răscoală de boieri. ODOBESCU, S. I 430.

REPRIMA vb. I. tr. A pune capăt, a înăbuși prin măsuri drastice (o acțiune, o opoziție etc.). [P.i. reprim. / < fr. réprimer, it., lat. reprimere].

REPRIMA vb. tr. a înăbuși prin măsuri drastice, violente (o opoziție politică, o revoltă etc.). (< fr. réprimer)

A REPRIMA reprim tranz. (acțiuni de revoltă, de opoziție etc.) A curma prin violență; a înăbuși. /<fr. réprimer

reprimà v. 1. a opri acțiunea, efectul unui lucru: a-și reprima pasiunile; 2. a împiedica răul prin amenințare ori pedeapsă.

*reprím, a v. tr. (fr. réprimer, d. lat. reprimere. V. com-prim). Înfrînez, înăbuș: a reprima o răscoală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reprima (a ~) (desp. re-pri-) vb., ind. prez. 1 sg. reprim, 3 repri; conj. prez. 1 sg. să reprim, 3 să reprime

reprima (a ~) (re-pri-) vb., ind. prez. 3 repri

reprima vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. reprim, 3 sg. și pl. repri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPRIMA vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)

REPRIMA vb. a înăbuși, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)

Intrare: reprima
  • silabație: re-pri-ma info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reprima
  • reprimare
  • reprimat
  • reprimatu‑
  • reprimând
  • reprimându‑
singular plural
  • repri
  • reprimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reprim
(să)
  • reprim
  • reprimam
  • reprimai
  • reprimasem
a II-a (tu)
  • reprimi
(să)
  • reprimi
  • reprimai
  • reprimași
  • reprimaseși
a III-a (el, ea)
  • repri
(să)
  • reprime
  • reprima
  • reprimă
  • reprimase
plural I (noi)
  • reprimăm
(să)
  • reprimăm
  • reprimam
  • reprimarăm
  • reprimaserăm
  • reprimasem
a II-a (voi)
  • reprimați
(să)
  • reprimați
  • reprimați
  • reprimarăți
  • reprimaserăți
  • reprimaseți
a III-a (ei, ele)
  • repri
(să)
  • reprime
  • reprimau
  • reprima
  • reprimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reprima, reprimverb

  • 1. A curma, a înăbuși, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfășurarea unei acțiuni de revoltă, de opoziție. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Orice încercare de dezordine, înainte de-a servi ca îndemn altora, să fie reprimată energic și exemplar. REBREANU, R. II 21. DLRLC
    • format_quote Mihai-vodă Viteazul la anul al doilea al domniei sale (1594)... avu a reprima o răscoală de boieri. ODOBESCU, S. I 430. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.