REPRODUCERE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Fenomen biologic fundamental al cărui rezultat este nașterea dintr-un organ specializat al părintelui (sau părinților) a unui urmaș asemănător. – V. reproduce.

reproducere sf [At: ALBINEȚ, M. 227/14 / Pl: ~ri / E: reproduce] 1 (Blg) Înmulțire. 2 Redare exactă a unui text, a unei opere de artă etc. Si: imitare, reproducție, copiere (2). 3 (Ccr) Copie făcută după o operă de artă, după o fotografie etc. 4 Oglindire în conștiință Si: reprezentare (1).

REPRODUCERE, reproduceri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după o lucrare de artă originală (desen, pictură, sculptură etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Înmulțire, reproducție. – V. reproduce.

REPRODUCERE, reproduceri, s. f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 1. Redare, înfățișare fidelă a unui lucru. Vigoare în loc de grație, demnitate în loc de frumusețe, strictă exactitate la reproducerea naturei omenești în loc de forme estetice ideale, iată calitățile ce caracteriză stilul sculpturii din timpul lui Traian. ODOBESCU, S. III 75. ♦ Copie (făcută după o operă de artă). O rugă să-și ridice părul auriu în sus... așa cum văzuse el în reproducerile care umpluseră lumea. CAMIL PETRESCU, O. II 112. 2. Procesul de perpetuare a unei specii.

REPRODUCERE s.f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei; reproducție. ♦ Imitație fidelă a unei opere de artă. [< reproduce].

REPRODUCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) reproduce; reproducție. ◊ (ec.) reproducție (1). 2. (concr.) imitație fidelă a unei opere de artă. 3. proces al memoriei prin care se evocă mintal imagini, idei, cunoștințe însușite anterior. (< reproduce)

REPRODUCERE ~i f. 1) v. A REPRODUCE și A SE REPRODUCE. 2) Operă de artă, care reproduce originalul și este executată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; replică. 3) biol. Naștere din părinți a unui urmaș asemănător acestora, ca rezultat al fecundării. 4) psih. Proces al memoriei prin care se reactualizează mintal imagini, idei etc., însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective. /v. a (se) reproduce

reproduce [At: FL (1838), 5²/7 / Pzi: reproduc / E: fr reproduire cf rom produce] vr (Blg; d. ființe, organisme etc.) 1 A se înmulți. 2 vt A spune sau a scrie întocmai ceea ce a mai fost spus sau scris Si: a reda (2) (cu exactitate). 3 vt A înfățișa ceva cu fidelitate. 4 vt A reprezenta (în forme concrete) Si: (înv) a răduce¹ (3). 5 vt A copia felul de a fi, gesturile etc. caracteristice cuiva Si: a imita. 6 vr A se oglindi în conștiință (printr-o imagine fidelă). 7 vt (Rar) A imagina. 8 vr A se produce din nou Si: a se repeta (5). 9 vt (Ecp) A relua în mod continuu procesul de producție. 10 vt (Ecp) A produce din nou (un bun, o marfa etc.). 11 vt A produce în serie Si: a multiplica (prin mijloace mecanice).

*reproducțiúne f. (re- și producțiune; fr. reproduction). Acțiunea de a saŭ de a se reproduce. Lucru reprodus, imitațiune: reproducțiunea unuĭ tabloŭ. – Și -úcție, dar ob. -úcere.

reproducere (desp. re-pro-) s. f., g.-d. art. reproducerii; pl. reproduceri

reproducere (re-pro-) s. f., g.-d. art. reproducerii; pl. reproduceri

reproducere s. f. (sil. -pro-) producere

reproduce (a ~) (desp. re-pro-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reproduc, 3 sg. reproduce, perf. s. 1 sg. reprodusei, 1 pl. reproduserăm, m.m.c.p. 1 pl. reproduseserăm; conj. prez. 1 sg. să reproduc, 3 să reproducă; imper. 2 sg. afirm. reproduu; ger. reproducând; part. reprodus

REPRODUCERE s. 1. citare, redare. (~ întocmai a unui text.) 2. v. mimare. 3. v. copiere. 4. v. copie. 5. v. multiplicare. 6. v. replică. 7. v. reproducție. 8. prăsilă, reproducție, (reg.) prăseală. (Cai de ~.) 9. (EC.) reproducție.

REPRODUCERE s. 1. citare, redare. (~ întocmai a unui text.) 2. imitare, mimare. (~ a gesturilor cuiva.) 3. copiat, copiere, transcriere, (rar) transcripție. (~ pe curat a unui text.) 4. (concr.) copie, transcriere, (rar) transcripție, (înv.) izvod, prescriitură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 5. multiplicare. (~ unui afiș în mai multe exemplare.) 6. înmulțire, prăsire, prăsit, procreare, reproducție, (înv. și reg.) plodire. (~ animalelor domestice.) 7. pravilă, reproducție, (reg.) prăseală. (Cai de ~.) 8. (EC.) reproducție.

REPRODUCÉRE (< reproduce) s. f. 1. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie după originalul unei lucrări de artă (desen, sculptură etc.). 3. Drept de r. = drept exclusiv legal de realizare a uneia sau a mai multor cópii ale unei opere originale de creație intelectuală, în orice formă materială, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau vizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă a acesteia cu mijloace electronice. V. copyright. 4. (PSIH.) Proces al memoriei prin care se evocă, se reactualizează mintal imagini, idei, cunoștințe însușite în cursul experienței anterioare, în lipsa obiectelor, textelor etc. respective (spre deosebire de recunoaștere, când reactualizarea se produce în prezența obiectelor). R., fiind obiectul final al memorării, reprezintă criteriul verificării practice a eficienței memoriei. 5. (BIOL.) Procesul prin care organismele, aflate într-un anumit stadiu de dezvoltare, dau naștere la noi indivizi, mai mult sau mai puțin asemănători cu părinții. Poate fi de două tipuri: sexuată și asexuată. ◊ R. asexuată = tip de r. caracteristic microorganismelor, plantelor și animalelor inferioare, în care noii indivizi provin dintr-un singur părinte, fără ca procesul formării gameților și fecundația să aibă loc. Se realizează prin diviziune directă (la bacterii, protozoare), înmugurire (spongieri), formare de spori (mușchi, ferigi, unele ciuperci) sau înmulțire vegetativă (prin bulbi, tuberculi, fragmente de tulpină, rădăcină, frunze etc.) ◊ R. sexuată = tip de r. ce implică fuzionarea a două celule reproducătoare (gameți), una provenind de la mamă și cealaltă de la tată, în cadrul procesului de fecundație. Rezultă o celulă-ou (zigot) din care se va dezvolta un nou individ; reproducție (2).