opțiuni
  • info

15 definiții pentru resemnare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESEMNARE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignare s. f.] – V. resemna.

RESEMNARE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna. [Var.: (înv.) resignare s. f.] – V. resemna.

resemnare sf [At: CALENDARIU (1794), 35/34 / V: (înv) ~sign~ / Pl: ~nări / E: resemna] 1 Împăcare cu o situație rea, defavorabilă Si: (îvr) resemnație. 2 Răbdare.

RESEMNARE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna; împăcare cu răul. Obida ei venea din adînc de inimă și se stingea pe buze, tălmăcind resemnarea. PAS, Z. I 277. Umbla tăcută prin casă, cu un aer de resemnare. CĂLINESCU, E. 30. Ion e bun, blînd, suferă în tăcere și cu resemnarea unui copil nefericit și bolnav. GHEREA, ST. CR. II 149.

RESEMNARE s.f. Acțiunea de a se resemna și rezultatul ei; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. [< resemna].

RESEMNARE s. f. acțiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. (< resemna)

*resemnáre f. Acțiunea de a saŭ de a te resemna. – Se poate zice și rezignațiúne, -áție și -áre.

RESIGNARE s. f. v. resemnare.

resignare sf vz resemnare

RESIGNARE, resignări, s. f. (Franțuzism) Resemnare. Pacea, resignarea, calmul serii, resfirat pe vecernia greierilor, îmi impuneau și mă biruiau. GALACTION, O. I 348. Politica sa e făcută toată din iertare, abdicație și resignare. IORGA, L. I 78. Ce vieți, ce poeme mari de suferință și de resignare! DEMETRESCU, O. 150.

RESIGNARE s.f. (Rar) Resemnare, resignație. [< resigna].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resemnare s. f., g.-d. art. resemnării; pl. resemnări

resemnare s. f., g.-d. art. resemnării; pl. resemnări

resemnare s. f. semnare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESEMNARE s. (înv.) resemnație. (Alungă ~!)

RESEMNARE s. (înv.) resemnație. (Alungă ~!)

Intrare: resemnare
resemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resemnare
  • resemnarea
plural
  • resemnări
  • resemnările
genitiv-dativ singular
  • resemnări
  • resemnării
plural
  • resemnări
  • resemnărilor
vocativ singular —
plural —
resignare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resignare
  • resignarea
plural
  • resignări
  • resignările
genitiv-dativ singular
  • resignări
  • resignării
plural
  • resignări
  • resignărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resemnare, resemnărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se resemna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: resemnație resignație
    • format_quote Obida ei venea din adînc de inimă și se stingea pe buze, tălmăcind resemnarea. PAS, Z. I 277. DLRLC
    • format_quote Umbla tăcută prin casă, cu un aer de resemnare. CĂLINESCU, E. 30. DLRLC
    • format_quote Ion e bun, blînd, suferă în tăcere și cu resemnarea unui copil nefericit și bolnav. GHEREA, ST. CR. II 149. DLRLC
    • format_quote Pacea, resignarea, calmul serii, resfirat pe vecernia greierilor, îmi impuneau și mă biruiau. GALACTION, O. I 348. DLRLC
    • format_quote Politica sa e făcută toată din iertare, abdicație și resignare. IORGA, L. I 78. DLRLC
    • format_quote Ce vieți, ce poeme mari de suferință și de resignare! DEMETRESCU, O. 150. DLRLC
etimologie:
  • vezi resemna DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.