10 definiții pentru resignație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RESIGNAȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.
RESIGNAȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
RESIGNAȚIE, resignații, s. f. (Franțuzism) Resemnare. Te-ai dus... murmură el c-o resignație dureroasă. EMINESCU, N. 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESIGNAȚIE s.f. (Rar) Resignare. [Gen. -iei, var. resignațiune s.f. / cf. fr. résignation, lat. resignatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESIGNAȚIE s. f. resignare. (< fr. résignation, lat. resignatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RESIGNAȚIUNE s.f. v. resignație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*resemnáre f. Acțiunea de a saŭ de a te resemna. – Se poate zice și rezignațiúne, -áție și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
resignație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. resignația (desp. -ți-a), g.-d. art. resignației; pl. resignații, art. resignațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
resignație (înv.) (-ți-e) s. f., art. resignația (-ți-a), g.-d. art. resignației; pl. resignații, art. resignațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
resignație s. f. (sil. -ți-e), art. resignația (sil. -ți-a), g.-d. art. resignației; pl. resignații, art. resignațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resemnare s. f., g.-d. art. resemnării; pl. resemnări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
resignație, resignațiisubstantiv feminin
- 1. Resemnare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: resemnare
- Te-ai dus... murmură el c-o resignație dureroasă. EMINESCU, N. 80. DLRLC
-
etimologie:
- résignation DEX '09 DEX '98 DN
- resignatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.