14 definiții pentru respingător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. Care respinge; spec. care inspiră dezgust, aversiune, silă. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. – Respinge + suf. -ător.

respingător, ~oare a [At: MARIN, F. 24/13 / Pl: ~i, ~oare / E: respinge + -tor] 1 (Rar) Care respinge (3). 2 (Îs) Pompă aspiratoare-~oare Pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este deplasat la o anumită distanță prin presiunea exercitată de piston. 3 Care inspiră silă, aversiune Si: dezgustător, odios, (rar) repulsiv (1), repugnant (1), scârbos (3). 4 Grețos (1).

RESPINGĂTÓR, -OÁRE, respingători, -oare, adj. 1. Care inspiră dezgust, silă, aversiune. Amîndoi erau bucălați, rotunzi, albi și grași; de o grăsime respingătoare. C. PETRESCU, C. V. 122. O casă mărginașă, cu odăile întunecoase și respingătoare. id. Î. II 127. Ce mișcări respingătoare! HASDEU, R. V. 82. 2. Care respinge. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston, în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston.

RESPINGĂTÓR, -OÁRE adj. Care respinge; (spec.) care inspiră dezgust, aversiune. / < respinge + -(ă)tor].

RESPINGĂTÓR, -OÁRE adj. care respinge; care inspiră dezgust, aversiune. (< respinge + -/ă/tor)

RESPINGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care respinge. Forțe ~oare. 2) fig. Care provoacă repulsie, silă; dezgustător; repulsiv; antipatic. Înfățișare ~oare. /a respinge + suf. ~ător

respingător a. care respinge, care inspiră aversiune: om respingător.

*respingătór, -oáre adj. Care respinge. Fig. Antipatic, repugnant, repulsiv. Pompă respingătoare. V. pompă. Adv. Insuflînd dezgust: a vorbi respingător.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

respingător adj. m., pl. respingători; f. sg. și pl. respingătoare

respingător adj. m., pl. respingători; f. sg. și pl. respingătoare

respingătór adj. m., pl. respingătóri; f. sg. și pl. respingătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RESPINGĂTÓR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. urât. 3. v. dezgustător. 4. v. antipatic. 5. v. oribil. 6. dezgustător, infect, oribil, scârbos. (Ce caracter ~!) 7. dezgustător, infect, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~oare treabă!)

RESPINGĂTOR adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 2. diform, hidos, hîd, monstruos, pocit, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 3. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 4. antipatic, dezagreabil, neplăcut, nesuferit, scîrbos. (Un om ~.) 5. dezgustător, monstruos, odios, oribil, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 6. dezgustător, infect, oribil, scîrbos. (Ce caracter ~!) 7. dezgustător, infect, scîrbos, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă!)

Respingător ≠ ademenitor, atractiv, atrăgător, fermecător, seducător

Intrare: respingător
respingător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • respingător
  • respingătorul
  • respingătoru‑
  • respingătoare
  • respingătoarea
plural
  • respingători
  • respingătorii
  • respingătoare
  • respingătoarele
genitiv-dativ singular
  • respingător
  • respingătorului
  • respingătoare
  • respingătoarei
plural
  • respingători
  • respingătorilor
  • respingătoare
  • respingătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

respingător, respingătoareadjectiv

  • 1. Care respinge. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. prin specializare Care inspiră dezgust, aversiune, silă. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Amîndoi erau bucălați, rotunzi, albi și grași; de o grăsime respingătoare. C. PETRESCU, C. V. 122. DLRLC
      • format_quote O casă mărginașă, cu odăile întunecoase și respingătoare. C. PETRESCU, Î. II 127. DLRLC
      • format_quote Ce mișcări respingătoare! HASDEU, R. V. 82. DLRLC
    • 1.2. Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Respinge + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.