respingător, ~oare a [At: MARIN, F. 24/13 / Pl: ~i, ~oare / E: respinge + -tor] 1 (Rar) Care respinge (3). 2 (Îs) Pompă aspiratoare-~oare Pompă cu piston în care lichidul aspirat în cilindru este deplasat la o anumită distanță prin presiunea exercitată de piston. 3 Care inspiră silă, aversiune Si: dezgustător, odios, (rar) repulsiv (1), repugnant (1), scârbos (3). 4 Grețos (1).

RESPINGĂTOR, -OARE, respingători, -oare, adj. 1. Care inspiră dezgust, silă, aversiune. Amîndoi erau bucălați, rotunzi, albi și grași; de o grăsime respingătoare. C. PETRESCU, C. V. 122. O casă mărginașă, cu odăile întunecoase și respingătoare. id. Î. II 127. Ce mișcări respingătoare! HASDEU, R. V. 82. 2. Care respinge. ◊ Pompă aspiratoare-respingătoare = pompă cu piston, în care lichidul aspirat în cilindru este pompat la o anumită înălțime prin presiunea exercitată de piston.

RESPINGĂTOR, -OARE adj. Care respinge; (spec.) care inspiră dezgust, aversiune. / < respinge + -(ă)tor].

RESPINGĂTOR, -OARE adj. care respinge; care inspiră dezgust, aversiune. (< respinge + -/ă/tor)

RESPINGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care respinge. Forțe ~oare. 2) fig. Care provoacă repulsie, silă; dezgustător; repulsiv; antipatic. Înfățișare ~oare. /a respinge + suf. ~ător

respingător a. care respinge, care inspiră aversiune: om respingător.

*respingătór, -oáre adj. Care respinge. Fig. Antipatic, repugnant, repulsiv. Pompă respingătoare. V. pompă. Adv. Insuflînd dezgust: a vorbi respingător.

respingător adj. m., pl. respingători; f. sg. și pl. respingătoare

respingător adj. m., pl. respingători; f. sg. și pl. respingătoare

respingător adj. m., pl. respingători; f. sg. și pl. respingătoare

RESPINGĂTOR adj. 1. v. neplăcut. 2. v. urât. 3. v. dezgustător. 4. v. antipatic. 5. v. oribil. 6. dezgustător, infect, oribil, scârbos. (Ce caracter ~!) 7. dezgustător, infect, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (~oare treabă!)

RESPINGĂTOR adj. 1. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 2. diform, hidos, hîd, monstruos, pocit, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 3. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 4. antipatic, dezagreabil, neplăcut, nesuferit, scîrbos. (Un om ~.) 5. dezgustător, monstruos, odios, oribil, (livr.) abominabil. (O faptă ~.) 6. dezgustător, infect, oribil, scîrbos. (Ce caracter ~!) 7. dezgustător, infect, scîrbos, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă!)

Respingător ≠ ademenitor, atractiv, atrăgător, fermecător, seducător