RESTABILI, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. – Pref. re- + stabili (după fr. rétabilir).

restabili [At: CALENDARIU (1794), 35/7 / Pzi: ~Iesc / E: re¹- + stabili cf fr rétablir, lat restabilire, it ristabilire] 1 vt A stabili din nou Si: a reîntorna, a reînnoi, a restatornici (1), (înv) a restitui. 2 vt A readuce în starea de la început (sau în alta mai bună) Si: a reîntrona, a reînnoi (1), a nestatornici (2), (înv) a restitui (1). 3 vr (D. persoane) A-și reface sănătatea Si: a se însănătoși, a se întrema. 4 vr (D. sănătate) A se îmbunătăți. 5 vt A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originală.

RESTABILI, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. – Re¹ + stabili (după fr. rétablir).

RESTABILI, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). Adela, conștiincioasă, a restabilit situația de mai înainte. IBRĂILEANU, A. 204. Accidentul acesta totuși m-a demoralizat foarte mult și numai o petrecere bună mi-ar restabili acuma buna humoare. CARAGIALE, O. VII 59. 2. Refl. (Despre o persoană) A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși. 3. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originală. A restabili cuvinte sau forme gramaticale ale latinei populare. 4. Tranz. A restatornici, a reîntrona. Restabilești ordinea în afaceri. CARAGIALE, O. III 147. Să restabilească ordinea legală sub căimăcămia unui boier. BOLINTINEANU, O. 262. corectat(ă)

RESTABILI vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr. rétablir, it. ristabilire].

RESTABILI vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir)

A RESTABILI ~esc tranz. 1) A face să se restabilească. 2) A readuce la starea normală; a redresa. 3) (elemente de limbă) A supune unei operații de identificare a fazelor anterioare de evoluție. /re- + a stabili

A SE RESTABILI mă ~esc intranz. 1) A se stabili din nou. 2) (despre un organism sau despre părțile lui) A reveni la condiția inițială; a se reface; a se regenera; a crește. /re- + a se stabili

restabilì v. 1. a pune iar într’o stare bună, în prima stare; 2. a întrema: acest medicament l’a restabilit; 3. a face să renască: a restabili disciplina în armată; 4. a reveni la prima stare: creditul său se restabili; 5. a-și recăpăta sănătatea: s’a restabilit pe deplin.

*restabilésc v. tr. (it. restabilire saŭ fr. rétablir. Lat. restibilire [Pacuviŭ]). Aduc ĭar în bună stare, fac cum a fost, restaurez: a restabili un templu. Fig. Fac să renască, stabilesc ĭar: a restabili ordinea, creditu, credința. Întram, redaŭ vigoarea: a-țĭ restabili sănătatea, acest medicament l-a restabilit. V. refl. Mă îndrept, recapăt sănătatea: bolnavu s’a restabilit.

restabili (a ~) (desp. res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restabilesc, 3 sg. restabilește, imperf. 1 restabileam; conj. prez. 1 sg. să restabilesc, 3 să restabilească

!restabili (a ~) (res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restabilesc, imperf. 3 sg. restabilea; conj. prez. 3 să restabilească

restabili vb. (sil. mf. -sta-) stabili

RESTABILI vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoși. 5. v. întrema.

RESTABILI vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. (MED.) a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) reface, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a ~ după leșin.) 4. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o boală lungă.) 5. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puțin după o scarlatină.)