restrângere sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: restrânge] 1 Restricție (1). 2 (Îla) Fără ~ Fără restricții (2) Si: întreg, deplin (1).

RESTRÎNGERE, restrîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrînge și rezultatul ei; limitare, mărginire; îngrădire, restricție. Acolo unde iubirea va fi... fără restrîngeri. GALACTION, O. I 202.

restrângere (desp. res-trân-/re-strân-) s. f., g.-d. art. restrângerii; pl. restrângeri

restrângere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrângerii; pl. restrângeri

restrângere s. f. (sil. mf. -strân-) strângere

RESTRÂNGERE s. 1. v. limitare. 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la...) 3. v. restricție.

RESTRÎNGERE s. 1. limitare, mărginire, reducere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la...) 3. restricție, (fig.) îngrădire. (~i de circulație.)

CAPITIS DEMINUTIO (lat.) restrângerea capacității juridice – Expresie din dreptul roman care indica inițial completa degradare din drepturile juridice a unui cetățean roman și deci radierea din registrele censului, fapt care ducea automat la sclavie. Începând cu sec. 5 î. Hr. expresia se folosește și pentru alte forme de degradare juridică (pierderea cetățeniei, a dreptului de a depune mărturie etc.).

Capitis deminutio (lat.) Aceste cuvinte nu se folosesc decît în forma originară. Ele constituie o formulă din dreptul roman, care aducea unei persoane un fel de moarte civilă, o stare juridică lipsită de libertate, de drepturi cetățenești etc. De altfel, dacă am traduce liber capitis deminutio, ar trebui să spunem: diminuarea sau chiar stingerea unor drepturi civice. Astăzi aceste două cuvinte se aplică de obicei unei persoane ostracizate, care nu-și mai poate exercita puterea sau influența în societate ori într-un anumit domeniu de activitate. Expresia se folosește sub forma: „lovit de un capitis deminutio”. IST.