18 definiții pentru retenție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETENȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere în cavitățile organismului sau în țesutul interstițial al lichidelor ori gazelor care în mod obișnuit sunt eliminate. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiune s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.

retenție sf [At: ALEXI, W. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr rétention, lat retentio, -onis] 1 Oprire. 2 (Jur; îs) Drept de ~ Drept acordat celui ce deține un lucru de a refuza restituirea lui până la plata de către persoana căreia trebuie să i se facă restituirea sumei pe care o datorează deținătorului în legătură cu lucrul. 3 (Fig) Stăpânire. 4 (Med) Reținere și acumulare în organism a unor substanțe care în mod obișnuit sunt eliminate, datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 5 (Med; îs) ~ placentară Reținerea placentei în uter după evacuarea fătului peste timpul normal, care poate fi urmată de infecții grave. 6 Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape, prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. 7 Reținere a apei în astfel de bazine. 8 (Chm) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.

RETENȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiune s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis.

RETENȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept acordat unei persoane (obligată să restituie cuiva ceva) de a păstra un lucru, pînă i se achită ce i se datorează. 2. (Med.) Funcționare defectuoasă a unor glande cu secreție externă, care are drept rezultat dificultatea sau imposibilitatea eliminării materiilor de excreție; dificultatea de a elimina aceste materii. 3. (Chim.) Proprietate a unor substanțe pastoase de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. – Variantă: retențiune (BABEȘ, O. A. I 447) s. f.

RETENȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului pînă cînd acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constînd în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio].

RETEIE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio)

RETENȚIE ~i f. 1) Întrerupere a unei acțiuni; oprire; reținere. ◊ Drept de ~ drept pe care îl are creditorul de a păstra zălogul luat de la debitor, până când acesta va achita întreaga datorie. 2) Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide, gaze) care sunt eliminate în mod obișnuit. 3) Acumulare a unui curs de apă în bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [G.-D. retenției; Sil. -ți-e] /<fr. rétention, lat. retentio, ~onis

RETENȚIUNE s. f. v. retenție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

retenție (desp. -ți-e) s. f., art. retenția (desp. -ți-a), g.-d. art. retenției; pl. retenții, art. retențiile (desp. -ți-i-)

retenție (-ți-e) s. f., art. retenția (-ți-a), g.-d. art. retenției; pl. retenții, art. retențiile (-ți-i-)

retenție s. f. (sil. -ți-e), art. retenția (sil. -ți-a), g.-d. art. retenției; pl. retenții, art. retențiite (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RETENȚIE s. v. oprire, reținere.

RETENȚIE s. 1. (MED.) (reg.) zăpreală. (~ urinară.) 2. (TEHN.) reținere. (Baraje de ~.)

RETENȚIE s. 1. (MED.) (reg.) zăpreală. (~ urinară.) 2. (TEHN.) reținere. (Baraje de ~.)

Intrare: retenție
retenție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retenție
  • retenția
plural
  • retenții
  • retențiile
genitiv-dativ singular
  • retenții
  • retenției
plural
  • retenții
  • retențiilor
vocativ singular
plural
retențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retențiune
  • retențiunea
plural
  • retențiuni
  • retențiunile
genitiv-dativ singular
  • retențiuni
  • retențiunii
plural
  • retențiuni
  • retențiunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

retenție, retențiisubstantiv feminin

  • 1. Oprire, reținere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. științe juridice Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. figurat Stăpânire, înfrânare. MDN '00
  • 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Reținere în cavitățile organismului sau în țesutul interstițial al lichidelor ori gazelor care în mod obișnuit sunt eliminate. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: zăpreală
  • 4. chimie Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.