RETRACTA, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

retracta [At: PROT. – POP. N. D. / Pzi: ~tez / E: fr rétracter] 1 vt A retrage o afirmație, un cuvânt etc. Si: revoca¹ (4). 2 vt A reveni asupra celor spuse sau scrise Si: : a retrage (3). 3 vt A se dezice de o faptă, de o atitudine etc. Si: a renega (2). 4 vr (D. unele organe, țesuturi etc.) A se strânge. 5 vr (D. materiale) A-și micșora volumul Si: a se contracta (10).

RETRACTA, retractez, vb. I. 1. Tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.

RETRACTA, retractez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit și absolut) A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscîndu-și greșeala); a nu mai susține ceva, a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. Ei, atunci, poftim, retractez. CAMIL PETRESCU, U. N. 89. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar despre ființe) A se strînge, a se zgîrci, a se contracta. (Fig.) De cum simțea curiozitatea sau indiscreția, consilierul se închidea în armura țepoasă a ariciului, se retracta, se retrăgea în spirala de var, în coaja protectoare a melcului. EFTIMIU, N. 49. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul; a se contracta.

RETRACTA vb. I. tr. A retrage (o afirmație, un cuvînt etc.); a se lepăda de o faptă, de o atitudine. ♦ refl. (Despre mușchi, tegumente etc.) A se strînge, a se zgîrci. ♦ (Despre corpuri) A se contracta. [< fr. rétracter, cf. lat. retractum < retrahere – a retrage].

RETRACTA vb. I. tr. a retrage (o afirmație, un cuvânt etc.). II. refl. (despre mușchi, țesuturi) a se zbârci. ◊ (despre materiale) a se contracta. (< fr. rétracter)

A RETRACTA ~ez tranz. (opinii împărtășite anterior) A înceta de a mai susține, ca nefiind drept; a retrage. /<fr. rétracter, lat. retractare

A SE RETRACTA se ~ează intranz. (despre țesuturi și organe) A se mișca înapoi, micșorându-și mărimea; a se retrage în interior; a se contracta. /<fr. rétracter, lat. retractare

retractà v. a retrage părerea anterioară, cele zise sau scrise.

*retractéz v. tr. (lat. re-tractare, d. re-tráhere, -tractum, a retrage; fr. rétracter. V. con-tractez, trag, tratez). Trag înapoĭ: melcu îșĭ poate retracta coarnele, pisica îșĭ poate retracta unghiile. Fig. Retrag ceĭa ce am zis orĭ scris, mă reprob singur saŭ cer scuze: calomniatoru șĭ-a retractat calomniile. V. refl. Îmĭ retrag vorbele.

retracta (a ~) (desp. re-trac-) vb., ind. prez. 1 sg. retractez, 3 retractează; conj. prez. 1 sg. să retractez, 3 să retracteze

retracta (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retractează

retracta vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. retractez, 3 sg. și pl. retractează

RETRACTA vb. 1. (fig.) a retrage. (~ cele spuse.) 2. a dezice, a nega, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. v. contracta.

RETRACTA vb. 1. (fig.) a retrage. (~ cele spuse.) 2. a dezice, a nega, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. a (se) contracta, a (se) strînge, a (se) zgîrci. (Un țesut care se ~.)

A se retracta ≠ a se dilata