RETRAGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

retragere sf [At: CR (1829), 1922/13 / Pl: ~ri / E: retrage] 1 Tragere înapoi Si: îndepărtare, (iuz) repășire (1). 2 (Îs) ~ cu torțe Paradă sau manifestație, făcută seara, cu făclii aprinse. 3 Luare înapoi. 4 Izolare (pentru a evita societatea, pentru a avea liniște, pentru a se odihni etc.). 5 Locul unde se izolează cineva (pentru a trăi retras). 6 (Mil) Părăsire a pozițiilor de către o armată (în fața dușmanului) Si: (înv) retretă. 7 Intrare obligatorie a soldaților în dormitoare seara, la ora stabilită Cf stingere. 8 Semnalul retragerii (7). 9 Plecare dintr-o funcție, dintr-un post Si: abandonare (1), părăsire, renunțare. 10 (Îs) Ofițer (sublocotenent, căpitan etc.) În ~ Ofițer care, din cauza vârstei înaintate sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei (și nu mai face parte nici din cadrele de rezervă) Cf pensionare.

RETRAGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută seara, cu făclii aprinse. ♦ Formă de acțiune de luptă constând în cedarea unei fâșii de teren pentru a scoate trupele proprii dintr-o situație nefavorabilă și în plasarea lor mai înapoi, pe o poziție mai avantajoasă. ♦ Locul unde se izolează cineva; refugiu. – V. retrage.

RETRAGERE, retrageri, s. f. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. 1. Dare înapoi, îndepărtare. Bătrînul... avu o mișcare de retragere. SADOVEANU, E. 171. ♦ Părăsire a pozițiilor de către o armată în fața dușmanului. Războiul ăsta a cunoscut ceea ce se numește retragerea strategică. CAMIL PETRESCU, U. N. 329. Ai uitat de noaptea retragerii de pe front? SAHIA, N. 77. ◊ Expr. A bate în retragere v. bate (III 2). ◊ Retragere cu torțe = paradă sau manifestație făcută (seara) cu făclii aprinse. 2. Ieșire, plecare dintr-o funcție, dintr-un post, renunțare la o îndeletnicire. Mărturisesc că retragerea arendașului de pe moșie mă pune într-o stare... ALECSANDRI, T. I 288. ◊ Ofițer în retragere = ofițer care, din cauza vîrstei înaintate sau a unei invalidități, a ieșit din cadrele active ale armatei (și nu mai face parte nici din cadrele de rezervă). 3. Izolare de lume. Această mînăstire istorică a fost nu numai un loc de retragere și de rugăciune pentru cei cuvioși, ci și o cetate de pază și de ocrotire în zile de primejdie. VLAHUȚĂ, R. P. 88. ♦ Starea celui care s-a izolat de lume, care trăiește retras. Mă aflam, duminica trecută, într-o plăcută retragere rurală. SADOVEANU, E. 5. ♦ Locul unde se izolează cineva, unde trăiește retras; refugiu. La 1872... în încîntătoarea sa retragere de la Mircești, poetul petrece în amintirea sa aceste fapte. SADOVEANU, E. 59.

RETRAGERE s.f. 1. Acțiunea de a (se) retrage și rezultatul ei. ◊ Retragere cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în retragere = ofițer care, din cauza vîrstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei. ♦ Refugiu. 2. (Arhit.) Denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. [< retrage].

RETRAGERE s. f. 1. acțiunea de a (se) retrage. ♦ ~ cu torțe = paradă, manifestație făcută seara cu făclii aprinse; ofițer în ~ = ofițer care, din cauza vârstei sau a invalidității, a ieșit din cadrele active ale armatei; a bate în ~ = a) a se replia, a se retrage (din fața dușmanului); b) (fig.) a ceda. ◊ refugiu. 2. (arhit.) denumire dată planurilor întinse față de planul principal al unei fațade. (< retrage)

RETRAGERE ~i f. 1) v. A RETRAGE și A SE RETRAGE. 2) Operație de luptă, constând în cedarea unui teren, pentru păstrarea forțelor și ocuparea unei poziții mai avantajoase. * A bate în ~ a) a începe cedarea pozițiilor ocupate anterior; b) a renunța la cele susținute anterior. /v. a (se) retrage

retragere f. 1. acțiunea de a (se) retrage; 2. mișcare de înapoiere a unei armate înaintea dușmanului; 3. semnul de intrare a soldaților la ore anumite: a suna retragerea; 4. starea unei persoane retrasă din afaceri, din lume: a trăi in retragere; 5. locul unde se retrage cineva.

*retrágere f. (d. retrag; fr. retraite). Acțiunea de a se retrage: ora retrageriĭ a sunat. Mersu înapoĭ a uneĭ trupe învinse: dușmanu e în plină retragere. Obligațiunea soldaților de a se înturna la cazarmă la ora anumită. Semnalu care anunță această oră: sună retragerea. Starea uneĭ persoane retrase din serviciŭ, din afacerĭ saŭ din lume: ofițer în retragere. Locu unde trăĭeștĭ retras: o liniștită retragere. Retragere cu torțe, procesiune militară cu muzică făcută seara în zilele de paradă și iluminațiune. A bate în retragere (fr. battre en retraite), a te retrage în fața dușmanuluĭ. V. retiradă.

retragere (desp. re-tra-) s. f., g.-d. art. retragerii; pl. retrageri (în retragere (despre un grad militar) abr. rtr.)

retragere (re-tra-) s. f., g.-d. art. retragerii; pl. retrageri

retragere s. f. (sil. -tra-) tragere

RETRAGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izolare. (~ lui în mijlocul naturii.)

RETRAGERE s. 1. (rar) recesiune. 2. izolare. (~ lui în mijlocul naturii.)