reveni² [At: ECONOMIA, 41/10 / V: (înv) ~na, (îvr) răvăni, (reg) răv~ / Pzi: ~nesc / E: reavăn] 1-2 vir A deveni reavăn Si: a se jilăvi, a se umezi. 3-4 vtr A (se) răcori. 5-6 vtr (Reg; d. aer) A (se) împrospăta.

REVENI¹, revenesc, vb. IV. Intranz. și refl. 1. A deveni jilav, a se umezi. Cînd văd femeile că ies mugurii la duzi... atunci scot sămînța [de gîndaci] din cenușă, o pun în casă la căldură... și o lasă pînă ce revenește, pînă ce înviază viermii. I. IONESCU, M. 375. 2. A se răcori.

A SE REVENI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre aer, pământ etc.) A-și mări cantitatea de umezeală; a deveni reavăn. 2) (despre timp) A pierde din căldura inițială; a deveni mai rece; a se răcori. /Din reavăn

răvăni v vz reveni²

răveni v vz reveni²

revena v vz reveni²

revini v vz reveni²

revenésc v. intr. (d. reavăn). Jilăvesc. V. refl. Pămîntu s’a revenit de ploaĭe.

reveni¹ (a ~) (a veni din nou) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. revin, 2 sg. revii, 3 sg. revine, imperf. 1 reveneam; conj. prez. 1 sg. să revin, 3 să revină; imper. 2 sg. afirm. revino

reveni² (a se ~) (a se umezi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenește, 3 pl. se revenesc, imperf. 3 sg. se revenea; conj. prez. 3 să se revenească; ger. revenindu-se

reveni³ (a-și ~) (a-și recăpăta starea anterioară) vb. refl., ind. prez. 1 sg. îmi revin, 2 sg. îți revii, 3 sg. își revine, imperf. 1 îmi reveneam; conj. prez. 1 sg. să îmi/să-mi revin, 3 să își/să-și revină; imper. 2 sg. afirm. revino-ți; ger. revenindu-mi

!reveni² (a se ~) (a deveni umed) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se revenește, imperf. 3 sg. se revenea; conj. prez. 3 să se revenească

reveni (a se umezi) vb., ind. prez. 3 sg. revenește, imperf. 3 sg. revenea; conj. prez. 3 sg. și pl. revenească

REVENI vb. v. jilăvi, răci, răcori, umezi.

reveni vb. v. JILĂVI. RĂCI. RĂCORI. UMEZI.

A-și reveni ≠ a se vlăgui, a se veștezi

reveni (-nesc, revenit), vb. – 1. A se macera, a se înmuia, a frămînta. – 2. A se jilăvi, a se umezi. – Var. răveni. Mag. revedni „a putrezi” de la rev „putreziciune” (Cihac, II, 623). După Tiktin și Candrea, ar trebui să se pornească de la reavăn, care ar indica umezeala pămîntului și ar proveni din sl. revinŭ „plan, neted”. Dar, pe lîngă dificultatea semantică, sensul de „putreziciune” este sigur în cuvîntul rom., cf. Coresi: mirul are oarece tărie și usucă și răveneala trupului suge-o. Der. reavăn (var. ravăn, reven), adj. (umed), mai curînd decît de la vb., poate direct din mag. (cf. și sb. ravenica „scurgere a unei mlaștini într-un rîu”); reveneală (var. răveneală), s. f. (umezeală, briză, răcoare).