17 definiții pentru revoca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.

revoca2 vt [At: F (1877), 149 / Pzi: revoc, 3 și revoacă / E: re1- + evoca] A evoca (1).

revoca1 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: revoc / E: fr révoquer, lat revocare] 1 A retrage mandatul unui deputat, unui diplomat etc. Si: (îvr) a revocălui. 2 A îndepărta din funcție un ministru, un funcționar etc. Si: a demite (3), a destitui, (înv) a mazili. 3 A anula un decret, un ordin etc. Si: a abroga, a anula, a contramanda (1), a desființa (5). 4 A retrage cele spuse Si: a retracta (1).

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la miniștri, diplomați) A destitui, a scoate, a îndepărta dintr-o funcție. 3. (Rar) A evoca. Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35.

REVOCA vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernămînt. [P.i. revoc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].

REVOCA vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)

A REVOCA revoc tranz. 1) (legi, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a anula; a contramanda; a abroga; a aboli; a infirma. ~ un arest. 2) (miniștri sau titulari) A înlătura din funcție; a destitui. ~ un ambasador. ~ un funcționar. /<fr. révoquer, lat. revocare

revocà v. 1. a rechema în imaginațiune: el revocă’n dulci icoane a istoriei minune EM.; 2. a rechema dintr’un post, a destitui; 3. a declara nul: a revoca o lege, a revoca un ordin.

*revóc, a v. tr. (lat. révoco, -áre, d. vocare, a chema; fr. révoquer. V. voce, convoc). Chem înapoĭ, destituĭ, scot din funcțiune, din misiune: a revoca un prefect. Desființez, retrag, anulez: a revoca un ordin. V. rechem.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revoc, 2 sg. revoci, 3 revo; conj. prez. 1 sg. să revoc, 3 să revoce

revoca (a ~) vb., ind. prez. 3 revo

revoca vb., ind. prez. 1 sg. revoc, 3 sg. și pl. revo

revoca (ind. prez. 3 sg. și pl. revocă)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVOCA vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

REVOCA vb. a anula, a contramanda. (A ~ un ordin.)

Intrare: revoca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revoca
  • revocare
  • revocat
  • revocatu‑
  • revocând
  • revocându‑
singular plural
  • revo
  • revocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revoc
(să)
  • revoc
  • revocam
  • revocai
  • revocasem
a II-a (tu)
  • revoci
(să)
  • revoci
  • revocai
  • revocași
  • revocaseși
a III-a (el, ea)
  • revo
(să)
  • revoce
  • revoca
  • revocă
  • revocase
plural I (noi)
  • revocăm
(să)
  • revocăm
  • revocam
  • revocarăm
  • revocaserăm
  • revocasem
a II-a (voi)
  • revocați
(să)
  • revocați
  • revocați
  • revocarăți
  • revocaserăți
  • revocaseți
a III-a (ei, ele)
  • revo
(să)
  • revoce
  • revocau
  • revoca
  • revocaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revoca, revocverb

  • 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: destitui antonime: desemna numi
  • 3. rar Evoca. DLRLC
    sinonime: evoca
    • format_quote Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. DLRLC
    • format_quote Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.