14 definiții pentru revolta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVOLTA, revolt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

REVOLTA, revolt, vb. I. 1. Refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. 2. Refl. și tranz. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. – Din fr. révolter.

revolta [At: AR (1830), 20/2 / V: (înv) ~ti / Pzi: revolt, (înv) ~tez, 3 și (înv) revoaltă / E: fr révolter] 1-2 vtr A se răzvrăti (4-5). 3-4 vrt A fi sau a face să fie cuprins de revoltă (1-2) Si: a (se) indigna.

REVOLTA, revolt, vb. I. Refl. 1. A fi cuprins de revoltă (2); a se indigna. Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse și intriga voia a lovi și în aceste! însă duhurile se revoltară. NEGRUZZI, S. I 242. 2. A se răscula, a se răzvrăti. La 1564, oștirea streină se măcelări mai toată de hatmanul Tomșa și Ilie Tomoran, cînd aceștia se revoltară asupra lui Despot-vodă. BĂLCESCU, O. I 119.

REVOLTA vb. I. 1. refl. A fi cuprins de revoltă, de indignare. 2. refl., tr. A (se) răscula, a (se) răzvrăti. [P.i. revolt. / < fr. révolter, cf. it. rivoltare].

REVOLTA vb. I. refl. a fi cuprins de revoltă, de indignare. II. refl., tr. a (se) răscula, a (se) răzvrăti. (< fr. révolter)

A SE REVOLTA mă revolt intranz. 1) A fi cuprins de revoltă; a-și manifesta revolta; a se indigna. 2) A face revoltă; a se răzvrăti; a se răscula /<fr. révolter

revoltà v. 1. a împinge la revoltă; 2. fig. a provoca indignare: perfidia ne revoltă.

*revólt, a v. intr. (fr. révolter, d. it. ri-voltare. V. dez-volt). Răscol, răzvrătesc, rîdic contra. Fig. Indignez: vorba asta l-a revoltat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revolta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revolt, 2 sg. revolți, 3 revoltă; conj. prez. 1 sg. să revolt, 3 să revolte

revolta (a ~) vb., ind. prez. 3 revoltă

revolta vb., ind. prez. 1 sg. revolt, 3 sg. și pl. revoltă; conj. prez. 3 sg. și pl. revolte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVOLTA vb. 1. v. răscula. 2. v. indigna.

REVOLTA vb. 1. a (se) răscula, a (se) răzvrăti, a (se) ridica, (pop.) a (se) scula, (înv.) a (se) burzului, a (se) pristăvi, a (se) răscoli, a (se) răzmiriți, a (se) răzvesti, a (se) rebela, a (se) rocoși, a (se) semeți, a (se) zavergisi. (Masele s-au ~.) 2. a (se) indigna, a (se) scandaliza, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

Intrare: revolta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • revolta
  • revoltare
  • revoltat
  • revoltatu‑
  • revoltând
  • revoltându‑
singular plural
  • revoltă
  • revoltați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • revolt
(să)
  • revolt
  • revoltam
  • revoltai
  • revoltasem
a II-a (tu)
  • revolți
(să)
  • revolți
  • revoltai
  • revoltași
  • revoltaseși
a III-a (el, ea)
  • revoltă
(să)
  • revolte
  • revolta
  • revoltă
  • revoltase
plural I (noi)
  • revoltăm
(să)
  • revoltăm
  • revoltam
  • revoltarăm
  • revoltaserăm
  • revoltasem
a II-a (voi)
  • revoltați
(să)
  • revoltați
  • revoltați
  • revoltarăți
  • revoltaserăți
  • revoltaseți
a III-a (ei, ele)
  • revoltă
(să)
  • revolte
  • revoltau
  • revolta
  • revoltaseră
revolti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revolta, revoltverb

  • 1. reflexiv A fi cuprins de revoltă, de indignare; a se indigna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: indigna
    • format_quote Croiți un univers de sisteme rigide, la care ați vrea să se supună natura și cînd natura nu se supune, vă mirați, vă lamentați și vă revoltați. C. PETRESCU, Î. II 88. DLRLC
    • format_quote Din toate privilegiile Moldaviei, ale relegei rămăseseră încă neatinse și intriga voia a lovi și în aceste! însă duhurile se revoltară. NEGRUZZI, S. I 242. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) răscula, a (se) răzvrăti. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La 1564, oștirea streină se măcelări mai toată de hatmanul Tomșa și Ilie Tomoran, cînd aceștia se revoltară asupra lui Despot-vodă. BĂLCESCU, O. I 119. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.