REZECȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

rezecție sf [At: BARCIANU / V: (înv) ~iune (S și: resecțiune) / S și: resecție / Pl: ~ii / E: fr résection] Îndepărtare pe cale chirurgicală în întregime sau parțial a unui țesut sau a unui organ.

REZECȚIE, rezecții, s. f. Operație chirurgicală prin care se taie și se înlătură, în parte sau în întregime, un organ sau un țesut. – Din fr. résection, lat. resectio, -onis.

REZECȚIE, rezecții, s. f. (Med.) Operație care constă în tăierea și scoaterea, în parte sau în întregime, a unui organ sau a unui țesut. Rezecția stomacului. ▭ Metoda pentru determinarea localizărilor musculare există și constă fie în secționarea sau rezecția neuronului care dă inervarea mușchiului, fie în rezecția mușchiului însuși. PARHON, O. A. I 27.

REZECȚIE s.f. Operație chirurgicală constînd în tăierea și scoaterea (parțială sau totală a) unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei, var. rezecțiune s.f. / cf. fr. résection < lat. resectio < resecare – a tăia].

REZECȚIE s. f. îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ. (< fr. résection, lat. resectio)

REZECȚIE ~i f. Intervenție chirurgicală prin care se înlătură (parțial sau integral) un organ sau un țesut afectat. [G.-D. rezecției; Sil. -ți-e] /<fr. résection, lat. resectio, ~onis

rezecțiune sf vz rezecție

REZECȚIUNE s.f. v. rezecție.

*resecțiúne f. (lat. resectio. V. secțiune). Chir. Tăĭerea capătuluĭ unuĭ os bolnav.

rezecție (desp. -ți-e) s. f., art. rezecția (desp. -ți-a), g.-d. art. rezecției; pl. rezecții, art. rezecțiile (desp. -ți-i-)

rezecție (-ți-e) s. f., art. rezecția (-ți-a), g.-d. art. rezecției; pl. rezecții, art. rezecțiile (-ți-i-)

rezecție s. f. (sil. -ți-e), art. rezecția (sil. -ți-a), g.-d. art. rezecției; pl. rezecții, art. rezecțiile (sil. -ți-i-)

rezecție