14 definiții pentru rezista

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. – Din fr. résister, lat. resistere.

rezista vi [At: ÎNVĂȚĂTURĂ 65/16 / V: (înv) răz~ / S și: resi~ / Pzi: rezist / E: fr résister, lat resistere] 1 (D. obiecte, substanțe etc.) A nu se modifica sub influența unor factori externi Si: a dura3 (3), a se păstra. 2 (D. persoane) A se împotrivi (cuiva sau la ceva). 3 (D. ființe; udp „la”) A suporta oboseala, foamea, durerea etc. 4 (D. organisme vii) A supraviețui în condiții nefavorabile. 5 (D. idei, afirmații etc.) A se susține prin temeinicie. 6 A nu se lăsa învins.

REZISTÁ, rezíst, vb. I. Intranz. A ține piept, a se opune, a se împotrivi; a nu ceda, a nu se lăsa învins de... El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia îi deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. Te mirai că mai rezistă torentelor de ploaie. EMINESCU, N. 34. Romînii, duși de Ștefan, în lagăr se izbesc! Nimic nu le rezistă, nici tunuri, nici desime. ALECSANDRI, P. III 231. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A rezista bine la boală, la oboseală. ♦ A face față, a se ține tare. Unsprezece luni pe an sînt și eu un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș. SEBASTIAN, T. 64.

REZISTÁ vb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ♦ (Fig.) A se împotrivi, a nu ceda, a nu se lăsa învins. ♦ (Despre idei, afirmații etc.) A se menține, a se susține prin temeinicie. [P.i. rezíst. / < fr. résister, it., lat. resistere – a se ține tare].

REZISTÁ vb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda. ◊ (despre idei, afirmații etc.) a se menține, a se susține prin temeinicie. (< fr. résister, lat. resistere)

A REZISTÁ rezíst intranz. 1) (despre persoane) A manifesta tărie; a nu se lăsa învins. ~ în luptă. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub acțiunea factorilor externi. /<fr. résister, lat. resistere

rezistà v. 1. a nu ceda la izbirea cu un alt corp: această piatră rezistă daltei; 2. a opune forță la forță; 3. fig. a suporta: el rezistă necazurilor.

*rezíst, a v. intr. (fr. résister, d. lat. resistere. V. a-sist). Nu cedez, mă opun: feru rece rezistă cĭocanuluĭ. Mă opun, țin pept, mă apăr: a rezista dușmanuluĭ. Fig. Mă țin bine, mă țin tare: a rezista ispiteĭ, osteneliĭ, dureriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rezista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezist, 2 sg. reziști, 3 rezistă; conj. prez. 1 sg. să rezist, 3 să reziste

rezista (a ~) vb., ind. prez. 3 rezistă

rezistá vb., ind. prez. 1 sg. rezíst, 3 sg. și pl. rezístă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REZISTÁ vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (Au ~ până la ultimul om.) 2. a se ține. (A ~ bine până la sfârșitul cursei.) 3. a dura, a se păstra, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a ține. (O haină care ~ la tăvăleală.)

REZISTA vb. 1. a se împotrivi, (înv.) a (se) nevoi. (A ~ pînă la ultimul om.) 2. a se ține. (A ~ bine pînă la sfîrșitul cursei.) 3. a dura, a se păstra, a ține. (O încălțăminte care ~ mult.) 4. a (o) duce, a ține. (O haină care ~ la tăvăleală.)

Intrare: rezista
verb (V8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rezista
  • rezistare
  • rezistat
  • rezistatu‑
  • rezistând
  • rezistându‑
singular plural
  • rezistă
  • rezistați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rezist
(să)
  • rezist
  • rezistam
  • rezistai
  • rezistasem
a II-a (tu)
  • reziști
(să)
  • reziști
  • rezistai
  • rezistași
  • rezistaseși
a III-a (el, ea)
  • rezistă
(să)
  • reziste
  • rezista
  • rezistă
  • rezistase
plural I (noi)
  • rezistăm
(să)
  • rezistăm
  • rezistam
  • rezistarăm
  • rezistaserăm
  • rezistasem
a II-a (voi)
  • rezistați
(să)
  • rezistați
  • rezistați
  • rezistarăți
  • rezistaserăți
  • rezistaseți
a III-a (ei, ele)
  • rezistă
(să)
  • reziste
  • rezistau
  • rezista
  • rezistaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rezista, rezistverb

  • 1. A se împotrivi, a ține piept; a opune rezistență; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară; a nu se lăsa învins, a se ține tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: împotrivi
    • format_quote El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia îi deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. DLRLC
    • format_quote Te mirai că mai rezistă torentelor de ploaie. EMINESCU, N. 34. DLRLC
    • format_quote Romînii, duși de Ștefan, în lagăr se izbesc! Nimic nu le rezistă, nici tunuri, nici desime. ALECSANDRI, P. III 231. DLRLC
    • format_quote A rezista bine la boală, la oboseală. DLRLC
    • format_quote Unsprezece luni pe an sînt și eu un om grăbit, un om crispat, un om care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș. SEBASTIAN, T. 64. DLRLC
    • 1.1. (Despre idei, afirmații etc.) A se menține, a se susține prin temeinicie. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.