10 definiții pentru rezonant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REZONANT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.
REZONANT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rezonant1 sm [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~nți / E: fr raisonnant] (Înv) 1 Persoană care judecă. 2 Persoană care contrazice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rezonant2, ~ă a [At: DER IV, 140 / V: (înv) reso~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr resonnant] 1 (D. un corp) Care oscilează. 2 (D. un corp sau o încăpere) Care are proprietatea de a amplifica și prelungi sunetele pe baza fenomenului de rezonanță (1). 3 Care răsună.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REZONANT, -Ă adj. Care se află în stare de rezonanță. ♦ Care răsună, răsunător. V. sonor. [< fr. résonnant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REZONANT, -Ă adj. 1. (fiz.) susceptibil de a intra în rezonanță. 2. răsunător, sonor. (< fr. résonnant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REZONANT ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de rezonanță; propriu rezonanței. Cavitate ~tă. 2) (despre sunete) Care răsună; răsunător. 3) (despre sisteme fizice) Care are proprietatea de a intra în rezonanță. Circuit ~. /<fr. résonnant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resonant, ~ă a vz rezonant2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rezonant adj. m., pl. rezonanți; f. rezonantă, pl. rezonante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rezonant adj. m., pl. rezonanți; f. rezonantă, pl. rezonante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rezonant adj. m., pl. rezonanți; f. sg. rezonantă, pl. rezonante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
rezonant, rezonantăadjectiv
- 1. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Care răsună. DNsinonime: răsunător
-
etimologie:
- résonnant DEX '09 DEX '98 DN