13 definiții pentru reținere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REȚINERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

REȚINERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei; oprire, rezervare. ♦ Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. ♦ Retenție (3). – V. reține.

reținere sf [At: HELIADE, D. J. 25/3 / Pl: ~ri / E: reține] 1 Ținere pe loc Si: păstrare, oprire, menținere. 2 Stăpânire de sine Si: circumspecție (2), prudență, rezervă. 3 Discreție (4). 4 Detențiune pentru un timp scurt a unei persoane, înainte de punerea ei sub urmărire. 5 Oprire a unei părți din drepturile bănești cuvenite cuiva. 6 Întipărire în memorie.

REȚINERE, rețineri, s. f. Acțiunea de a reține și rezultatul ei; păstrare, oprire. Una din cele mai importante măsuri agrotehnice de iarnă este reținerea zăpezii pe semănături și ogoare.

REȚINERE s.f. Acțiunea de a reține și rezultatul ei; păstrare, rezervă. [< reține].

REȚINERE s. f. acțiunea de a (se) reține. ◊ stăpânire de sine, prudență, rezervă. ◊ oprire a unei părți din drepturile cuvenite cuiva. ◊ detențiune. (< reține)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reținere s. f., g.-d. art. reținerii; pl. rețineri

reținere s. f., g.-d. art. reținerii; pl. rețineri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REȚINERE s. 1. (JUR.) v. arestare. 2. v. abținere. 3. v. înfrânare. 4. v. stăpânire. 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atâta ~ în comportare?) 6. reticență, rezervă, (livr.) parcimonie. (~ neîntemeiată a unei persoane.) 7. v. oprire, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) 8. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 9. menținere, păstrare. (~ apei în sol.) 10. v. retenție. (Baraje de ~.)

REȚINERE s. 1. (JUR.) arest, arestare, deținere, închidere, întemnițare, (pop.) popreală. (O ~ de cîteva zile.) 2. abținere, înfrînare, stăpînire. (~ de la ceva.) 3. înfrînare, (livr.) continență. (~ a sentimentelor.) 4. stăpînire. (Arată multă ~.) 5. rezervă, (fig.) măsură. (De ce atîta ~ în comportare?) 6. oprire, (rar) retenție. (~ unui bun al cuiva.) 7. oprire, păstrare, rezervare. (~ unor bilete pentru spectacol.) 8. menținere, păstrare. (~ apei în sol.) 9. (TEHN.) retenție. (Baraje de ~.)

reținere s. v. RĂCEALĂ. RETICENȚĂ.

Intrare: reținere
reținere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reținere
  • reținerea
plural
  • rețineri
  • reținerile
genitiv-dativ singular
  • rețineri
  • reținerii
plural
  • rețineri
  • reținerilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reținere, reținerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) reține și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Una din cele mai importante măsuri agrotehnice de iarnă este reținerea zăpezii pe semănături și ogoare. DLRLC
    • 1.1. Măsură luată de organele de cercetare penală, în condițiile prevăzute de lege, de a lipsi de libertate o persoană pentru cel mult 24 de ore înainte de punerea sa sub urmărire. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Retenție. DEX '09 DEX '98
      sinonime: retenție
    • 1.3. Reticență, răceală. Sinonime
etimologie:
  • vezi reține DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.