roadere sf [At: POLIZU / Pl: ? / E: roade] 1 Sfărâmare a unui obiect tare (de obicei un aliment) Si: (reg) rosură (1). 2 (Fig) Preocupare, chin sufletesc. 3 Distrugere (în ascuns) Si: măcinare, subminare. 4 Uzare. 5 Erodare (1). 6 Rănire a pielii (pentru că ceva apasă, freacă mereu asupra ei) Si: rosătură (3).

ROADERE s. f. Acțiunea de a (se) roade. Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîtea și atîtea imagini. GHEREA, ST. CR. I 140.

roadere s. f., g.-d. art. roaderii; pl. roaderi

roadere s. f., g.-d. art. roaderii; pl. roaderi

roadere s. f., g.-d. art. roaderii; pl. roaderi

ROADERE s. 1. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor, prin purtare.) 2. v. eroziune. 3. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o adâncă ~ în sol.) 4. măcinare, săpare, săpat. (~ malului de către ape.) 5. frecare, rosătură. (~ pantofilor.)

ROADERE s. 1. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, săpare, șiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 2. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mîncătură, rosătură. (S-a produs o adîncă ~ în sol.) 3. măcinare, săpare, săpat. (~ malului de către ape.) 4. frecare, rosătură. (~ pantofilor.)