15 definiții pentru robust

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROBUST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.

ROBUST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.

robust, ~ă a [At: ARISTIA, S. 1/7 / V: (rar) ~biust / Pl: ~uști, ~e / E: fr robuste] 1 Înzestrat cu o constituție fizică puternică Si: viguros, voinic. 2 Rezistent la muncă, la oboseală Si: viguros, voinic. 3 (Pan; d. organisme) Rezistent (4). 4 (D. obiecte) Rezistent (6).

ROBUST, -Ă, robuști, -ste, adj. Înzestrat cu o constituție fizică puternică, viguroasă, rezistentă. Era un bărbat oacheș, mijlociu de statură, robust și cu ochii negri sprîncenați. CAMIL PETRESCU, O. I 207. [Rănitul] a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robustun om tare. C. PETRESCU, Î. II 45. Musculoși, calmi, fără nervi, cu osatura robustă și crupa lată, [boii] abia se clinteau greoi pe loc. BART, S. M. 84. ◊ Fig. În loc să caut, după pilda tatei, cărarea muncii robuste... m-am rătăcit în visuri. GALACTION, O. I 9. ◊ (Despre acțiunile omului și despre tot ce ține de natura omenească) Respira o sănătate robustă, cuceritoare. VORNIC, P. 9. Ne-ar plăcea să vedem că începe să se ridice o poezie nouă, sănătoasă, robustă. VLAHUȚĂ, O. A. 465.

ROBUST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].

ROBUST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste)

ROBUST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifestă putere și rezistență; puternic și rezistent. /<fr. robuste

robust a. 1. plin de vigoare; 2. ferm, neclintit: o credință robustă.

*robúst, -ă adj. (lat. robustus). Zdravăn, puternic: copac, copil robust.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

robust adj. m., pl. robuști; f. robustă, pl. robuste

robust adj. m., pl. robuști; f. robustă, pl. robuste

robust adj. m., pl. robuști; f. sg. robustă, pl. robuste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROBUST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)

ROBUST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)

Robust ≠ firav, indolent, pipernicit, plăpând, slab, slăbănog

Intrare: robust
robust adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robust
  • robustul
  • robustu‑
  • robustă
  • robusta
plural
  • robuști
  • robuștii
  • robuste
  • robustele
genitiv-dativ singular
  • robust
  • robustului
  • robuste
  • robustei
plural
  • robuști
  • robuștilor
  • robuste
  • robustelor
vocativ singular
plural
robiust
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

robust, robustăadjectiv

  • 1. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Era un bărbat oacheș, mijlociu de statură, robust și cu ochii negri sprîncenați. CAMIL PETRESCU, O. I 207. DLRLC
    • format_quote [Rănitul] a fost bine îngrijit la ambulanță înainte de a ajunge aci. Și este un organism robust – un om tare. C. PETRESCU, Î. II 45. DLRLC
    • format_quote Musculoși, calmi, fără nervi, cu osatura robustă și crupa lată, [boii] abia se clinteau greoi pe loc. BART, S. M. 84. DLRLC
    • format_quote figurat În loc să caut, după pilda tatei, cărarea muncii robuste... m-am rătăcit în visuri. GALACTION, O. I 9. DLRLC
    • format_quote figurat Respira o sănătate robustă, cuceritoare. VORNIC, P. 9. DLRLC
    • format_quote figurat Ne-ar plăcea să vedem că începe să se ridice o poezie nouă, sănătoasă, robustă. VLAHUȚĂ, O. A. 465. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.