ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee toxică, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roadă s. f.] – Din sl. rodŭ.

rod² sn [At: MUSCEL, 40 / Pl: ? / E: nct] (Mun) 1 Mică proeminență pe o suprafață netedă. 2 Gaură, scobitură pe o suprafață netedă. 3 Por.

rod¹ sn [At: PSALT. HUR. 3^r/13 / V: roadă sf / Pl: roade, (îvp) ~uri, (înv) ~ure / E: vsl родъ] 1 (Adesea csc) Produse vegetale cultivate Si: recoltă, (îrg) rodire (3) Vz bucate (8). 2 (Îla) De (sau ca, pe) ~ Care rodește Si: roditor (1). 3 (Spc; d. pomi; îal) Fructifer (1). 4 (D. pomi; îal) Încărcat de roade. 5 (Îlv) A da (sau a face) ~ (sau roadă) A rodi (1). 6 (Pop; îe) A da în ~ sau a se da pe ~, (reg) a lega ~ (sau roadă) A începe să rodească Si: a lega. 7 (Îc) Rodul-pământului Plantă erbacee veninoasă cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului Si: (reg) mana-pământului, murt, piciorul-vițelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, ungureancă, (Trs) aron¹ (1), cocoșoaică (1), hribă (4), mărceț, (Ban) barba (41)-lui-Aron, călindar (12), timp (Arum maculatum). 8 (Fig) Rezultat (al unei munci, al unei acțiuni) Si: avantaj (1), efect (1), folos (1). 9 (Înv) Muncă. 10 (Înv) Jertfă. 11 Copil (1). 12 (La animale) Pui. 13 (Îrg) Produs al glandelor de reproducere ale animalelor și oamenilor, din care se dezvoltă fătul Si: sămânță. 14 (Reg; d. animale; îla) De roadă De reproducere. 15 (Reg) Testicul. 16 (Înv) Urmaș. 17 (Pex) Familie (7). 18 Generație (5). 19 (Reg) „Crestătură sau nod format în cornul berbecilor, în timpul cât nu crește cornul”.

ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roadă s. f.] – Din sl. rodŭ.

ROD, roade, s. n. 1. (Și în forma roadă; la sg. adesea cu sens colectiv) Nume generic dat produselor vegetale cultivate (în special fructului lor). V. bucate, recoltă. După zile și săptămini de muncă, vor urca la ei în podul bordeiului saci cu grîu, secară, tot felul de rod – totul cîștigat cu cele trei coase. CAMILAR, N. II 385. Într-o zi văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată. ISPIRESCU, L. 72. Multe flori sînt, dar puține Rod în lume o să poarte. EMINESCU, O. I 226. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit, care nici o roadă nu aduce. NEGRUZZI, S. I 8. ◊ (În contexte figurate) Deci trebuie să sameni și dumneata ca și alții, așteptînd roada cu răbdare. SADOVEANU, D. P. 19. Critici, voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adus – E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai de spus. EMINESCU, O. I 227. ◊ Loc. adj. (Despre pomi) Cu rod = roditor, fructifer. Casele s-au încunjurat de umbrele pomilor cu rod. C. PETRESCU, S. 179. ◊ Compuse: rodul-pămîntului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late și lucioase și după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); piciorul-vițelului. Piciorul-vițelului ori rodul-pămîntului crește în locuri umede și umbrite, prin păduri. ȘEZ. XV 105; rod-de-zahăr = rodozahar. Într-o zi... îmi găsi pricină de la te mieri ce, de la un rod-de-zahăr care se zăhărise. GANE, N. II 164. 2. Fig. Efect (al unei acțiuni, al unei munci), urmare, produs, rezultat. Am un întreg proiect care ar da roade frumoase. C. PETRESCU, C. V. 110. Ei, mamă, să-mi încerc și eu norocul, că cercarea bună roade rele n-are. DELAVRANCEA, S. 22. ♦ Folos, avantaj. Al sudorilor streine rod, ei nu-l vor mai culege; Va fi mare tot romînul, țării lui folositor. ALEXANDRESCU, M. 23. 3. Prunc, copil, vlăstar, odraslă. Din dragostea mea cu împărăteasa n-a ieșit încă fecior. Ce să fac, o filozofilor... ca să am roadă? SADOVEANU, D. P. 9. Îi părea rău ca să-și părăsească soția și să se ducă în lume după cîștig, măcar că ea nu-l îmbucurase nici cu un rod. SBIERA, P. 225. Complimentele mele lui Burduf și nuntă veselă cu roadă. ALECSANDRI, S. 307. – Pl. și: (învechit și popular) roduri (NEGRUZZI, S. I 9, TEODORESCU, P. P. 173, ALECSANDRI, P. P. 246). – Variantă: roadă s. f..

ROD roade n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recoltă. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pământului plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, lucioase, după a cărei dezvoltare florală, în popor, se apreciază recolta așteptată. 2) fig. Rezultat al unei acțiuni; consecință; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) înv. pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinții ei; odraslă. /<sl. rodu

rod n. 1. fruct: roadele pomului, rodul pântecelui; 2. Bot. rodu-pământului, plantă erbacee cu rizomul tuberculos și foarte avut în feculă (Arum maculatum). [Slav. RODŬ, naștere, soiu, generațiune (bulg. ROD, fruct)].

1) rod n., pl. roade și (vechĭ) rodurĭ (vsl. bg. rus. rod, naștere, neam, rudenie, fel. V. rudă 1, norod, porodiță). Poamă, fruct: rodu nuculuĭ se numește „nucă”. Producțiune în general: roadele pămîntuluĭ. Fig. Rezultat: roadele munciĭ. Rodu pămîntuluĭ, cocoșoaĭcă.

roadă² sf vz rod

roadă f. rod; fig. umana roadă EM. [Abstras din pl. roade].

roádă f., pl. e (d. rod 1). Rod, poamă, fruct: la lună, la săptămînă îșĭ umplu cu apă mîna și se duse ca să vadă de ĭ-a dat Dumnezeŭ roadă (P. P.).

rodozáhar n., pl. urĭ (ngr. rodo-záhari). Sec. 19. Dulceață de petale de trandafir. – Și azĭ în est rod de záhăr!

rod s. n., pl. roade

rod s. n., pl. roade

rod s. n., pl. roade

ROD s. v. avantaj, beneficiu, câștig, coborâtor, consecință, descendent, efect, folos, generație, neam, odraslă, profit, progenitură, repercusiune, rezultat, scoborâtor, seminție, spiță, testicul, urmare, urmaș, viță, vlăstar.

ROD s. (BOT.) 1. v. fruct. 2. v. recoltă. 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strâns ~ul câmpului.) 4. rodul-pământului (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pământului, piciorul-vițelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoșoaică, hribă, mărceț, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.

ROD s. (BOT.) 1. fruct, poamă, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.) 2. recoltă, (pop.) strînsă, strînsură, (înv. și reg.) rodire, strînsoare, (înv.) agru. (Am obținut un ~ bogat.) 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strîns ~ cîmpului.) 4. rodul-pămîntului (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pămîntului, piciorul-vițelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoșoaică, hribă, mărceț, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.

rod s. v. AVANTAJ. BENEFICIU. CÎȘTIG. COBORÎTOR. CONSECINȚĂ. DESCENDENT. EFECT. FOLOS. GENERAȚIE. NEAM. ODRASLĂ. PROFIT. PROGENITURĂ. REPERCUSIUNE. REZULTAT. SCOBORÎTOR. SEMINȚIE. SPIȚĂ. TESTICUL. URMARE. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

rod (roade), s. n. – 1. Reproducere. – 2. Fruct. – Mr., megl. rod. Sl. rodŭ „specie” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 316), cf. bg. rod „fruct”. – Der. roadă, s. f. (fruct, produs, recoltă); rodi, vb. (a da naștere; a produce, a fructifica), din sl. roditi; rodini, s. f. pl. (zi de naștere, reproducere; generare; creație; vizită care se face unei lăuze și cadoul care i se duce), din sl. rodiny; roditor, adj. (fructifer); rodnic, adj. (fructifer; prosper, fecund); rodnicie, s. f. (fecunditate); nerodnic, adj. (care nu face fructe); rodos, adj. (productiv).

rod, roduri, s.n. – 1. Neam, urmaș, descendent: „...au dat această sfântă carte pentru sufletul său și a toată sămânța sa, până la al 7-lea rod, ca să le fie pomană” (Bârlea, Însemnări: 206). 2. Copil, prunc, vlăstar, odraslă. 3. Fruct. – Din sl. rodǔ „specie” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

rod, roduri, s.n. – 1. Neam, urmaș, descendent: „... au dat această sfântă carte pentru sufletul său și a toată sămânța sa, până la a 7 rod, ca să le fie pomană” (Bârlea Însemnări: 206). 2. Copil, prunc, vlăstar, odraslă. 3. Fruct. – Din sl. rodu „specie”.

Rod, zeu slav, protector al neamului, al descendenților dintr-un strămoș comun și patron al fecundității. Era însoțit de un grup de zeițe ale nașterii, numite rojdanice („născătoare”), spirite feminine ocrotitoare ale mamelor și pruncilor.

ROD (în mitologia slavă), zeu al fecundității, însoțit, de obicei, de mai multe zeițe ale nașterii. Era considerat protector al neamului și al descendenților din același strămoș.

ROD, Edouard (1857-1910), romancier elvețian de limbă franceză. Romane naturaliste („Nevasta lui Henri Vanneau”), mai târziu psihologice, axate pe probleme de conștiință („Cursa spre moarte”, „Sensul vieții”). Eseuri („G. Leopoldi”, „Dante”, „J.-J. Rousseau”). Teatru („Reformatorul”).

ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune câte există sunt roadele originalității – J. St. Mill, „On Liberty”, Introducere. Efortul creator al omului este cel care conferă valoare lucrurilor.

CARPENT TUA POMA NEPOTES (lat.) roadele (strădaniile) tale le vor culege nepoții – Vergiliu, „Bucolica”, IX, 50. Trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vor veni după tine.

ARUM L., RODUL PĂMÎNTULUI, fam. Araceae. Gen originar din Europa și regiuni mediteraneene, 12 specii, cu rizom tuberculiform. Frunze sagitate, cu baza cordată, cu 2 lobi îndreptați lateral, lung-pețiolate, verzi-lucioase, dispuse la baza plantei, margini întregi. Flori unisexuate, dispuse monoic pe o tulpină terminată cu un spadice drept (florile așezate la bază, în două inele, unul inferior format din flori femele, ovarul cu o singură lojă și unul deasupra, cu flori mascule, cu cîte 3-4 stamine), însoțit de o spată ovată sau ovat-lanceolată. Fruct, bacă cu o sămînță.

Carpent tua poma nepotes (lat. „Nepoții îți vor culege roadele”) – versul 50 din Egloge (IX) de Vergiliu. Omul nu trebuie să se gîndească numai la dînsul, ci și la urmași: nu numai la clipa de față, ci și la ziua de mîine. Fabulistul francez La Fontaine s-a inspirat din acest vers, pentru fabula sa Le vieillard et les trois jeunes hommes (Bătrînul și cei trei flăcăi) unde exprimă o idee similară: Mes arrière-neveux me devront cet ombrage (Strănepoții mei se vor folosi de acest umbrar). LIT