15 definiții pentru roi (grup)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROI1, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mișcare. ♦ Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. – Din sl. roj.

roi2 [At: ANON. CAR., 310 / Pl: ~uri sn, ~ sm, (rar) roaie sn / E: vsl рои] 1 smn Grup compact de albine, ieșite din stup cu matca lor, în căutarea unui adăpost. 2 sn Familie de albine. 3 sn (Reg, îcs) De-a ~ u Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 4 sn (Arg; îe) A face ~ ul A pleca în grabă Si: a o șterge. 5 sn (Pex; udp „de”) Mulțime de insecte sau păsări mici (de obicei în zbor). 6 sn (Îlav) În ~ uri În grupuri. 7 sn (Pan; de obicei udp „de”) Grup de oameni activi și zgomotoși. 8 sn (De obicei udp „de”) Mulțime de obiecte, de fenomene (luminoase) de același fel (văzute în mișcare).

ROI2, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mișcare. ♦ Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. – Din sl. roj.

ROI2, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea altui locaș. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu ușurință. SADOVEANU, P. M. 50. Mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline. EMINESCU, O. I 85. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mulțime mare de insecte sau de păsări mici, zburînd în grupuri. Prin boltitura de frunze bîrîiau roiuri nevăzute de gîngănii. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se strîng totdeauna roiuri de muscuțe să bîzîie pe creasta monumentului înfierbîntată de arșiță. CARAGIALE, O. III 243. Ne-am adunat în juru-i ca muștele de roi. ALECSANDRI, T. II 164. ♦ Grup compact de oameni în mișcare, în freamăt. [Țăranii] năvăliră în goană către soldați. După ei se desprinseră roiuri care soseau în fugă, strigînd. DUMITRIU, N. 110. Văzu... pe tătari izvorînd din zare în roiuri negre. GALACTION, O. I 53. Din fundul lumii, mai din sus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55. ♦ Mulțime de obiecte de același fel (văzute în mișcare). Din tot roiul de care și căruțe întîlnite la podul Herătăului, nu se vedea nici una pe șosea. POPA, V. 111. Un foc uriaș ardea în Poiana Cerbului, aruncînd în văzduh... un roi de scîntei. GANE, N. I 133. Un roi de frunze joacă-n drum. IOSIF, PATR. 16. ◊ (În contexte figurate) Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea. VLAHUȚĂ, N. 36. De atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin... în roiuri luminoase, izvorînd din infinit. EMINESCU, O. I 132. În ochi-mi scînteiază un roi de năluciri. ALECSANDRI, P. III 502. ♦ (Adjectival) Plin, saturat. Mă văd cum ședeam singur în banca mea... cu capul roi de materia bine învățată. GALACTION, O. I 57. – Pl. și: (m.) roi (I. IONESCU, M. 380).

ROI roiuri n. 1) Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost. 2) fig. Grup de ființe sau de obiecte în mișcare. ◊ ~ meteoric ansamblu de meteori ale căror traiectorii luminoase pe bolta cerească pornesc din același punct. ◊ Roiuri de stele concentrări de stele având aceeași proveniență și proprietăți similare. /<sl. roj

roĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. sîrb. rus. roĭ, rudă cu rînesc, urnesc. V. paroĭ). Ceată de insecte zburătoare (albine, muște, fluturĭ). Fig. Ceată veselă și zburdalnică: un roĭ de tinerĭ.

roiu n. 1. sborul albinelor tinere când se despart de cele bătrâne; 2. stup vechiu cu albine; 3. fig. mulțime ce s’agită: mii roiuri vorbitoare curgând spre vechea Roma EM. în ochiu-mi scânteiază un roiu de năluciri AL. [Slav. ROĬ].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roi2 (grup de albine; roit) s. n., pl. roiuri

roi1 (grup de albine, roit) s. n., pl. roiuri

roi (grup) s. n., pl. roiuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROI s. v. matcă.

roi s. v. MATCĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj.Der. roi, vb. (a pleca în roi; a mișuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, cf. bg. rojă; roinic, adj. (mobil, care se mișcă de colo colo, care roiește); roiniță, s. f. (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un bg. *roinica; roiște, s. f. (roire; melisă); roit, s. n. (roire).

Intrare: roi (grup)
roi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roi
  • roiul
  • roiu‑
plural
  • roiuri
  • roiurile
genitiv-dativ singular
  • roi
  • roiului
plural
  • roiuri
  • roiurilor
vocativ singular
plural
roi1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roi
  • roiul
  • roiu‑
plural
  • roi
  • roii
genitiv-dativ singular
  • roi
  • roiului
plural
  • roi
  • roilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roi, roiurisubstantiv neutru

  • 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu ușurință. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
    • format_quote Mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
  • 2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin boltitura de frunze bîrîiau roiuri nevăzute de gîngănii. AGÎRBICEANU, S. P. 18. DLRLC
    • format_quote Se strîng totdeauna roiuri de muscuțe să bîzîie pe creasta monumentului înfierbîntată de arșiță. CARAGIALE, O. III 243. DLRLC
    • format_quote Ne-am adunat în juru-i ca muștele de roi. ALECSANDRI, T. II 164. DLRLC
    • 2.1. Grup compact de oameni în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Țăranii] năvăliră în goană către soldați. După ei se desprinseră roiuri care soseau în fugă, strigînd. DUMITRIU, N. 110. DLRLC
      • format_quote Văzu... pe tătari izvorînd din zare în roiuri negre. GALACTION, O. I 53. DLRLC
      • format_quote Din fundul lumii, mai din sus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
    • 2.2. Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din tot roiul de care și căruțe întîlnite la podul Herătăului, nu se vedea nici una pe șosea. POPA, V. 111. DLRLC
      • format_quote Un foc uriaș ardea în Poiana Cerbului, aruncînd în văzduh... un roi de scîntei. GANE, N. I 133. DLRLC
      • format_quote Un roi de frunze joacă-n drum. IOSIF, PATR. 16. DLRLC
      • format_quote figurat Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea. VLAHUȚĂ, N. 36. DLRLC
      • format_quote figurat De atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin... în roiuri luminoase, izvorînd din infinit. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
      • format_quote figurat În ochi-mi scînteiază un roi de năluciri. ALECSANDRI, P. III 502. DLRLC
    • 2.3. (și) adjectival Plin, saturat. DLRLC
      • format_quote Mă văd cum ședeam singur în banca mea... cu capul roi de materia bine învățată. GALACTION, O. I 57. DLRLC
  • 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.