18 definiții pentru rosti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROSTÍ, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost.

ROSTÍ, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. 2. Tranz. (Adesea fig.) A spune, a vorbi, a povesti; a expune. 3. Refl. (Rar) A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. ♦ A se preocupa de ceva; a pregăti. 4. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. – Din rost.

rosti1 [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 192 / V: (reg) rusti, răsti, rosta (Pzi: rost) / E: ~tesc / E: rost1] 1 vt(a) A spune (1). 2 vt A exprima prin vorbe. 3 vt (C. i. un discurs, o conferință) A expune (1). 4 vt (C. i. o dispoziție, un ordin, o ședință) A comunica (1). 5 vt A articula (4). 6 vr (Asr) A-și spune părerea Si: a se pronunța. 7 vi (Mai ales îf rosta) A trece firele urzelii prin ițe și prin spată Si: a face rost (12), a năvădi, a rostui (1). 8 vi (La războiul de țesut) A mări rostul (12) (micșorat în timpul țesutului) desfășurând o porțiune de urzeală de pe sulul dinapoi, înfașurând pe sulul din față o porțiune de pânză și mutând spre sul vergelele ce țin rostul. 9 vi A schimba ițele sau rostul pentru a prinde firul de bătătură. Si: a țese. 10 vt (Reg) A începe. 11 vt (Reg) A înclina dinții ferăstrăului de o parte și de alta a pânzei lui, ca să poată tăia. 12 vt (Reg) A rotunji cu toporul capetele unui butuc. 13 vt (Reg) A reteza șindrilele la aceeași mărime. 14 vt (Reg) A reteza pieziș capetele draniței să se scurgă mai ușor ploaia. 15 vt (Reg) A netezi gura unui vas de lemn. 16 vt (Reg) A găuri (sau a mări o gaură) cu sfredelul. 17 vt (Pop) A stabili locul sau atribuțiile cuiva Si: a rândui (16). 18 vt (Pop) A pune în ordine Si: a aranja (1), a rostui (3). 19 vt (Pop) A procura. 20 vi (Udp „de”) A se îngriji de..., a aranja totul pentru... Si: a pregăti. 21 vr (Reg) A-și găsi un post, o ocupație. 22 vr (Reg) A se gospodări (1). 23-24 vtr A (se) căsători (1).

ROSTÍ, rostesc, vb. IV. 1. Tranz. A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. Sunetul vorbelor lui, rostite tare și fără voie, îl înfiorau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. Nu poți rosti pe î, ă, s, c și alte vro cîteva. NEGRUZZI, S. I 9. Papagalul lui... rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150. 2. Tranz. A zice, a spune, a vorbi, a glăsui. Bună rînduială! Atîta a rostit Dima cu glas tare. GALAN, Z. R. 280. [Tudor] cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. A rostit vorbele acestea cu glasul așa de cald. CARAGIALE, O. III 79. ◊ Fig. San Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de sibile, Rostește lin în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202. ♦ A povesti. Focul pîlpîia în întunericul ogrăzii, și unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU, O. II 239. ♦ A exprima prin vorbe. Cine ar putea să rostească tot ce spun ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești... ODOBESCU, S. III 53. Inima mea simțăște mai mult decît nu mi-i cu putință a rosti. KOGăLNICEANU, S. 55. ♦ A expune. Am auzit pe Delavrancea rostindu-și conferința lui despre «Poezia populară». SADOVEANU, E. 159. ◊ Refl. pas. Autoritățile superioare s-au supărat foarte mult pentru discursurile ce s-au fost rostit. SADOVEANU, P. M. 111. 3. Refl. (Astăzi rar) A se pronunța, a-și spune părerea (autorizată). Să-mi fie cu iertare că mă rostesc. MIRONESCU, S. A. 141. De-un veac și jumătate nu se mai rostise glasul țării pentru alegerea domnitorului ei. VLAHUȚĂ, R. P. 63. În mod provizoriu, pînă cînd se vor putea rosti și emigrații. GHICA, A. 645. Adunarea din Iași a făcut un program despre deosebitele chestiuni asupra cărora înțelegem a ne rosti. KOGĂLNICEANU, S. A. 204. ♦ Tranz. A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. Emilian s-a înălțat pe cataligele lui și a rostit o poruncă. SADOVEANU, A. L. 205. 4. Tranz. A fixa locul sau atribuțiile care îi revin cuiva într-un cadru mai larg; a rostui. Sta mai mult la izvorul Iablanicioarei... rostind pe ciobani. GALACTION, O. I 157. Toate... își aveau vătaful lor și nimic nu era nerostit. ISPIRESCU, L. 354. ♦ (Neobișnuit) A face rost de ceva; a procura. Acum deocamdată trebuie să-i rostim o odaie. STĂNOIU, C. I. 63. ♦ A se îngriji de..., a aranja totul pentru...; a pregăti. Acum vezi de rostește de masă, să mîncăm și să ne veselim. ISPIRESCU, L. 268. 5. Intranz. A înfășura pe sulul din față al războiului porțiunea de pînză țesută, desfășurînd în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul cînd rostul se micșorează. Cu cît bătătura crește, cu atît rostul se face mai scurt; atuncea țăsătoarea «rostește», adică trage vergelele aceste înapoi. ȘEZ. VIII 150.

A ROSTÍ1 ~ésc tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a pronunța; a articula, ~ corect sunetele. 2) (texte, discursuri etc.) A face să fie auzit în public; a prezenta în fața publicului. ~ o cuvântare. /Din rost

A ROSTÍ2 ~ésc intranz. A schimba rostul; a schimba cu ajutorul tălpigelor poziția firelor de urzeală, prin care trece suveica. /Din rost

A SE ROSTÍ mă ~ésc intranz. rar A-și exprima punctul de vedere; a-și spune părerea; a se pronunța. /Din rost

rostì v. a pronunța: a rosti o sentință, a rosti un discurs.

rostì v. 1. a schimba ițele la țesut; 2. a lărgi o gaură cu sfredelul.

rostésc v. tr. (d. rost). Pronunț, articulez: judecătoru rosti sentența, Jidaniĭ nu pot rosti bine sunetu R. Orînduĭesc, regulez: casă, vĭață bine rostită. Înzestrez, echipez, aprovizionez: după ce se văzu așezat în casă și rostit cu de toate (VR. 1028, 3, 251). Fac rosturile la țesut, scot bățu din sulu pînzeĭ ca să se mute ițele și vatalele. Lărgesc o gaură c’un sfredel maĭ mic ca să vîr apoĭ unul maĭ mare. Fac ceapraz unuĭ ferestrăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rosti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostesc, 3 sg. rostește, imperf. 1 rosteam; conj. prez. 1 sg. să rostesc, 3 să rostească

rosti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostesc, imperf. 3 sg. rostea; conj. prez. 3 să rostească

rostí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rostésc, imperf. 3 sg. rosteá; conj. prez. 3 sg. și pl. rosteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunța. 2. a pronunța, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferință.) 8. a pronunța, a ține. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunța. (A ~ sentința.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)

ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunța, rândui, rostui, teși, țese.

ROSTI vb. I. 1. a articula, a emite, a pronunța. (A ~ deslușit sunetele.) 2. a pronunța, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rînd.) 3. a declama, a recita, a spune, (rar) a debita, (înv.) a cuvînta. (A ~ o poezie.) 4. a articula, a grăi, a pronunța, a scoate, a spune, a vorbi, a zice, (prin Mold.) a blești. (N-a ~ nici un cuvînt la aflarea veștii.) 5. a exprima, a formula, a pronunța, a spune, a zice. (A ~ următoarea opinie...) 6. a spune, a vorbi, a zice, (pop.) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferință.) 8. (JUR.) a pronunța. (A ~ sentința.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)

rosti vb. v. OLĂRI. PROCURA. PRONUNȚA. RÎNDUI. ROSTUI. TEȘI. ȚESE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VERITAS SIMPLEX ORATIO (lat.) adevărul se rostește simplu – Seneca, „Epistulae as Lucillium”, 49, 12.

Intrare: rosti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rosti
  • rostire
  • rostit
  • rostitu‑
  • rostind
  • rostindu‑
singular plural
  • rostește
  • rostiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rostesc
(să)
  • rostesc
  • rosteam
  • rostii
  • rostisem
a II-a (tu)
  • rostești
(să)
  • rostești
  • rosteai
  • rostiși
  • rostiseși
a III-a (el, ea)
  • rostește
(să)
  • rostească
  • rostea
  • rosti
  • rostise
plural I (noi)
  • rostim
(să)
  • rostim
  • rosteam
  • rostirăm
  • rostiserăm
  • rostisem
a II-a (voi)
  • rostiți
(să)
  • rostiți
  • rosteați
  • rostirăți
  • rostiserăți
  • rostiseți
a III-a (ei, ele)
  • rostesc
(să)
  • rostească
  • rosteau
  • rosti
  • rostiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rosti, rostescverb

  • 1. tranzitiv A articula, a pronunța sunete, cuvinte cu ajutorul organelor vorbirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sunetul vorbelor lui, rostite tare și fără voie, îl înfiorau. VLAHUȚĂ, O. A. 118. DLRLC
    • format_quote Nu poți rosti pe î, ă, s, c și alte vro cîteva. NEGRUZZI, S. I 9. DLRLC
    • format_quote Papagalul lui... rostea cîte un cuvînt. DRĂGHICI, R. 150. DLRLC
  • 2. tranzitiv adesea figurat Expune, glăsui, povesti, spune, vorbi, zice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bună rînduială! Atîta a rostit Dima cu glas tare. GALAN, Z. R. 280. DLRLC
    • format_quote [Tudor] cugeta ce vorbe alese să rostească în fața măritului divan. SADOVEANU, O. VII 107. DLRLC
    • format_quote A rostit vorbele acestea cu glasul așa de cald. CARAGIALE, O. III 79. DLRLC
    • format_quote figurat San Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de sibile, Rostește lin în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202. DLRLC
    • format_quote Focul pîlpîia în întunericul ogrăzii, și unul rostea domol o istorie din vechime. SADOVEANU, O. II 239. DLRLC
    • format_quote Am auzit pe Delavrancea rostindu-și conferința lui despre «Poezia populară». SADOVEANU, E. 159. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Autoritățile superioare s-au supărat foarte mult pentru discursurile ce s-au fost rostit. SADOVEANU, P. M. 111. DLRLC
    • 2.1. A exprima prin vorbe. DLRLC
      • format_quote Cine ar putea să rostească tot ce spun ochiului și minții aceste splendide idealizări plastice ale artei vînătorești... ODOBESCU, S. III 53. DLRLC
      • format_quote Inima mea simțăște mai mult decît nu mi-i cu putință a rosti. KOGăLNICEANU, S. 55. DLRLC
  • 3. reflexiv rar A se pronunța, a-și spune părerea autorizată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să-mi fie cu iertare că mă rostesc. MIRONESCU, S. A. 141. DLRLC
    • format_quote De-un veac și jumătate nu se mai rostise glasul țării pentru alegerea domnitorului ei. VLAHUȚĂ, R. P. 63. DLRLC
    • format_quote În mod provizoriu, pînă cînd se vor putea rosti și emigrații. GHICA, A. 645. DLRLC
    • format_quote Adunarea din Iași a făcut un program despre deosebitele chestiuni asupra cărora înțelegem a ne rosti. KOGĂLNICEANU, S. A. 204. DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A comunica o dispoziție, un ordin, o sentință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Emilian s-a înălțat pe cataligele lui și a rostit o poruncă. SADOVEANU, A. L. 205. DLRLC
    • 3.2. A se preocupa de ceva; a se îngriji de..., a aranja totul pentru... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acum vezi de rostește de masă, să mîncăm și să ne veselim. ISPIRESCU, L. 268. DLRLC
  • 4. tranzitiv A fixa locul sau atribuțiile care îi revin cuiva într-un cadru mai larg. DLRLC
    sinonime: rostui
    • format_quote Sta mai mult la izvorul Iablanicioarei... rostind pe ciobani. GALACTION, O. I 157. DLRLC
    • format_quote Toate... își aveau vătaful lor și nimic nu era nerostit. ISPIRESCU, L. 354. DLRLC
    • 4.1. neobișnuit A face rost de ceva. DLRLC
      sinonime: procura
      • format_quote Acum deocamdată trebuie să-i rostim o odaie. STĂNOIU, C. I. 63. DLRLC
  • 5. intranzitiv A înfășura pe sulul din față al războiului de țesut porțiunea de pânză țesută, desfășurând în același timp o porțiune corespunzătoare de urzeală de pe sulul dinapoi, pentru a putea continua țesutul de câte ori rostul se micșorează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu cît bătătura crește, cu atît rostul se face mai scurt; atuncea țăsătoarea «rostește», adică trage vergelele aceste înapoi. ȘEZ. VIII 150. DLRLC
etimologie:
  • rost DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.