13 definiții pentru rotulă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTULĂ, rotule, s. f. 1. Os rotund, turtit, anteposterior, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.

rotu sf [At: KRETZULESCU, A. D. 78/11 / A: și (rar) rotulă / Pl: ~le / E: fr rotule, lat rotulă] 1 Os mic în formă de disc în partea anterioară a genunchiului Si: (pop) oul genunchiului. 2 (Teh) Nucă. 3-4 (Înv) Rotiță (1-2).

ROTULĂ, rotule, s. f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.

ROTULĂ, rotule, s. f. 1. Os mic în formă de disc, mobil, așezat în partea anterioară a genunchiului, care închide încheietura astfel încît flexiunea se poate face numai într-un singur sens; oul genunchiului. 2. (Mec.) Nucă (3). Capul șurubului de calaj se termină cu un platou așezat pe o rotulă.

ROTU s.f. 1. (Anat.) Os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. Ax rotund. [< fr. rotule, cf. lat. rotula].

ROTU s. f. 1. os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula)

rotulă f. Anat. oscior așezat în partea anterioară a genuchiului.

*rótulă f., pl. e (lat. rótula, dim. d. rota, roată). V. rol). Anat. Dură, osu genunchĭuluĭ. – Fals rotúlă (fr. rotule).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rotu s. f., g.-d. art. rotulei; pl. rotule

rotu s. f., g.-d. art. rotulei; pl. rotule

rotu s. f., g.-d. art. rotulei; pl. rotule

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROTU s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. și reg.) scăfârlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.

ROTU s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. și reg.) scăfîrlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.

Intrare: rotulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotu
  • rotula
plural
  • rotule
  • rotulele
genitiv-dativ singular
  • rotule
  • rotulei
plural
  • rotule
  • rotulelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rotu, rotulesubstantiv feminin

  • 1. Os rotund, turtit, anteposterior, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens; oul genunchiului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. tehnică Ax rotund; nucă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: nucă
    • format_quote Capul șurubului de calaj se termină cu un platou așezat pe o rotulă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii