22 de definiții pentru rotunji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. ♦ A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. 2. Refl. A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. 3. Tranz. (Adesea fig.) A completa; a întregi, a mări. ♦ A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. [Var.: (reg.) rătunji, rotunzi vb. IV] – Din rotund.

rotunji [At: LB / V: nzi, (reg) răntuzi, răt~ rătunza, rătunzi, rântunza / Pzi: ~jesc / E: rotund] 1 vt A da formă rotundă (1) 2 vt (Reg; îe) A o răt~ cu cineva A hotărî ceva (cu cineva) 3 vt (Reg; îe) A i-o răt~ (cuiva) A-i vorbi deschis. 4 vt A întregi o regiune, un teren etc. în așa fel încât linia de hotar să fie cât mai puțin sinuoasă. 5 vr A se forma (2). 6-7 vrt (Rar) A (se) contura în forme rotunjite (1). 9 vtr A (se) îngrășa. 10-11 vtr A (se) completa (1-2). 12-13 vtr (Cu sens cantitativ) A spori. 14 vt A elimina fracțiunile unui număr, ale unei sume etc. 15 vt A completa până la o sumă rotundă (8). 16 vt (Reg) A scurta. 17-18 vtr (Fig) A scoate sunete sau a pronunța cuvinte în mod melodios.

ROTUNJI, rotunjesc, vb. IV. 1. Tranz. (Și în forma rotunzi) A face rotund, a da unui lucru formă rotundă. În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. Cînd ia o bucată de lut, o rotunjește și o azvîrle cu putere în tipar. BOGZA, C. O. 220. Și rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele... într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. ♦ A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încît linia hotarului să fie cît mai puțin sinuoasă, a întregi, a mări suprafața regiunii respective. (Refl. pas.) Cea mai de pe urmă modificare în întinderea județului a fost făcută în domnia lui Mihai Sturza, cînd s-a rotunzit județele. I. IONESCU, D. 9. ◊ Fig. Spune... că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite. DAVILA, V. V. 157. ♦ Refl. Fig. A se așeza roată. Fruntea flăcăilor hotărăște la care cîrciumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. Au mai sosit cu măciniș și alți gospodari. S-a rotunzit sfat subt șopru. SADOVEANU, M. C. 157. 2. Refl. A se îngrășa, a se împlini. S-a rotunjit la obraji. 3. Tranz. A completa. (Fig.) Nu mă pot, totuși, despărți de d-voastră fără a adăuga o simplă propoziție, menită a rotunzi conținutul celei de mai sus. HOGAȘ, DR. II 192. ♦ (Cu privire la sume de bani, la avere etc.) A întregi, a mări. Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește – de la unii într-un fel, de la alții într-altul. PAS, Z. I 155. ◊ Refl. Banul umbla. Trecea de la unul la altul, dintr-un buzunar într-o tejghea, de acolo era băgat în altă afacere, creștea, se rotunjea. PAS, Z. II 229. ♦ (Cu privire la sume, numere, cantități etc.) A elimina subdiviziunile, fracțiunile; a face întreg. – Variante: rătunji (DELAVRANCEA, A. 59), (Mold.) rotunzi vb. IV.

A ROTUNJI ~esc tranz. 1) (linii, numere, colțuri etc.) A face să fie rotund. 2) fig. (averi, sume etc.) A face mai mare; a spori; a mări; a majora. 3) A face să se rotunjească. /Din rotund

A SE ROTUNJI mă ~esc intranz. 1) A deveni (mai) rotund. 2) fig. (despre persoane) A se face mai plin, mai gras; a se îngrășa; a se împlini. ~ la față. /Din rotund

rotunjì v. 1. a (se) face rotund; 2. fig. a întinde: a-și rotunji moșiile; 3. a da armonie: a rotunji o frază.

RĂTUNJI vb. IV v. rotunji.

RĂTUNJI vb. IV v. rotunji.

RĂTUNJI vb. IV v. rotunji.

ROTUNZI vb. IV v. rotunji.

ROTUNZI vb. IV v. rotunji.

ROTUNZI vb. IV v. rotunji.

răntuzi v vz rotunji

rătunza v vz rotunji

rătunzi v vz rotunji

rântunzi v vz rotunji

rântuzi v vz rotunji

rotunzi v vz rotunji

rătunzésc v. tr. (d. rătund). Fac rătund: a rătunzi un disc de hîrtie. Fig. Măresc astupînd golurile: a-țĭ rătunzi proprietățile, moșia. Suprim fracțiunile: a rătunzi o sumă. Înfrumusețez: a rătunzi o frază. În vest și -jésc (ca veștejesc față de -zesc).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, 3 sg. rotunjește, imperf. 1 rotunjeam; conj. prez. 1 sg. să rotunjesc, 3 să rotunjească

rotunji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, imperf. 3 sg. rotunjea; conj. prez. 3 să rotunjească

rotunji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rotunjesc, imperf. 3 sg. rotunjea; conj. prez. 3 sg. și pl. rotunjească

rotunji (conj. rotunjească)

rotunjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROTUNJI vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. v. îngrășa. 3. v. mări. 4. v. completa.

ROTUNJI vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-și ~ barba.) 2. a (se) împlini, a (se) îngrășa, (reg.) a (se) încăla, (prin Ban.) a (se) încărna. (S-a ~ bine la trup.) 3. a mări, a spori. (Și-a ~ averea.) 4. a completa, a împlini, a întregi, (livr.) a complini, (înv. șl reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...)

Intrare: rotunji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rotunji
  • rotunjire
  • rotunjit
  • rotunjitu‑
  • rotunjind
  • rotunjindu‑
singular plural
  • rotunjește
  • rotunjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rotunjesc
(să)
  • rotunjesc
  • rotunjeam
  • rotunjii
  • rotunjisem
a II-a (tu)
  • rotunjești
(să)
  • rotunjești
  • rotunjeai
  • rotunjiși
  • rotunjiseși
a III-a (el, ea)
  • rotunjește
(să)
  • rotunjească
  • rotunjea
  • rotunji
  • rotunjise
plural I (noi)
  • rotunjim
(să)
  • rotunjim
  • rotunjeam
  • rotunjirăm
  • rotunjiserăm
  • rotunjisem
a II-a (voi)
  • rotunjiți
(să)
  • rotunjiți
  • rotunjeați
  • rotunjirăți
  • rotunjiserăți
  • rotunjiseți
a III-a (ei, ele)
  • rotunjesc
(să)
  • rotunjească
  • rotunjeau
  • rotunji
  • rotunjiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rătunji
  • rătunjire
  • rătunjit
  • rătunjitu‑
  • rătunjind
  • rătunjindu‑
singular plural
  • rătunjește
  • rătunjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rătunjesc
(să)
  • rătunjesc
  • rătunjeam
  • rătunjii
  • rătunjisem
a II-a (tu)
  • rătunjești
(să)
  • rătunjești
  • rătunjeai
  • rătunjiși
  • rătunjiseși
a III-a (el, ea)
  • rătunjește
(să)
  • rătunjească
  • rătunjea
  • rătunji
  • rătunjise
plural I (noi)
  • rătunjim
(să)
  • rătunjim
  • rătunjeam
  • rătunjirăm
  • rătunjiserăm
  • rătunjisem
a II-a (voi)
  • rătunjiți
(să)
  • rătunjiți
  • rătunjeați
  • rătunjirăți
  • rătunjiserăți
  • rătunjiseți
a III-a (ei, ele)
  • rătunjesc
(să)
  • rătunjească
  • rătunjeau
  • rătunji
  • rătunjiseră
răntuzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rotunzi
  • rotunzire
  • rotunzit
  • rotunzitu‑
  • rotunzind
  • rotunzindu‑
singular plural
  • rotunzește
  • rotunziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rotunzesc
(să)
  • rotunzesc
  • rotunzeam
  • rotunzii
  • rotunzisem
a II-a (tu)
  • rotunzești
(să)
  • rotunzești
  • rotunzeai
  • rotunziși
  • rotunziseși
a III-a (el, ea)
  • rotunzește
(să)
  • rotunzească
  • rotunzea
  • rotunzi
  • rotunzise
plural I (noi)
  • rotunzim
(să)
  • rotunzim
  • rotunzeam
  • rotunzirăm
  • rotunziserăm
  • rotunzisem
a II-a (voi)
  • rotunziți
(să)
  • rotunziți
  • rotunzeați
  • rotunzirăți
  • rotunziserăți
  • rotunziseți
a III-a (ei, ele)
  • rotunzesc
(să)
  • rotunzească
  • rotunzeau
  • rotunzi
  • rotunziseră
rântunzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rântuzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rotunji, rotunjescverb

  • 1. tranzitiv A face rotund, a da unui obiect formă rotundă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În cîteva ore a pus un strat de nisip să se curețe apa, a rotunjit fîntîna și a terminat. PREDA, Î. 159. DLRLC
    • format_quote Cînd ia o bucată de lut, o rotunjește și o azvîrle cu putere în tipar. BOGZA, C. O. 220. DLRLC
    • format_quote Și rotunjindu-și gura pe o pronunție afectată, declamatoare, își înecă vorbele... într-un rîs artificial. VLAHUȚĂ, O. A. III 59. DLRLC
    • 1.1. A prelucra muchiile și colțurile unui corp (prin tăiere, așchiere etc.) pentru a obține suprafețe cât mai rotunde. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A fixa hotarul unei regiuni în așa fel încât linia hotarului să fie cât mai puțin sinuoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Cea mai de pe urmă modificare în întinderea județului a fost făcută în domnia lui Mihai Sturza, cînd s-a rotunzit județele. I. IONESCU, D. 9. DLRLC
      • format_quote figurat Spune... că spătarul Dragomir Și-a văzut de datorie patruzeci de ani în șir; Că hotarele domniei sînt de spada-i rotunjite Și că orice biruințe sînt pe trupu-i răbojite. DAVILA, V. V. 157. DLRLC
    • 1.3. reflexiv figurat A se așeza roată. DLRLC
      • format_quote Fruntea flăcăilor hotărăște la care cîrciumă să se rotunjească hora. STANCU, D. 169. DLRLC
      • format_quote Au mai sosit cu măciniș și alți gospodari. S-a rotunzit sfat subt șopru. SADOVEANU, M. C. 157. DLRLC
  • 2. reflexiv A căpăta forma rotundă, a se îngrășa, a se împlini. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-a rotunjit la obraji. DLRLC
  • 3. tranzitiv adesea figurat Completa, mări, întregi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mă pot, totuși, despărți de d-voastră fără a adăuga o simplă propoziție, menită a rotunzi conținutul celei de mai sus. HOGAȘ, DR. II 192. DLRLC
    • format_quote Și-și mai rotunjește starea și cu plocoane și cu mînă de lucru, pe care n-o plătește – de la unii într-un fel, de la alții într-altul. PAS, Z. I 155. DLRLC
    • format_quote reflexiv Banul umbla. Trecea de la unul la altul, dintr-un buzunar într-o tejghea, de acolo era băgat în altă afacere, creștea, se rotunjea. PAS, Z. II 229. DLRLC
    • 3.1. A elimina subdiviziunile unui număr, ale unei sume etc.; a face întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • rotund DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.