ROZ adj. invar., s. n. 1. Adj. invar. Roșu foarte deschis; trandafiriu. 2. S. n. Culoare roz (1). ◊ Expr. A vedea (sau a privi ceva) în roz = a fi optimist. – Din fr. rose.

roz, ~ă [At: IC. LUM. (1840) 6, 1/42 / V: (rar) roza (S și: rosa) sn / Pl: ~i, ~e a, ~uri sn / E: fr rose] 1 a (Astăzi mai ales invariabil) Roșu foarte deschis, între roșu și alb Si: trandafiriu. 2 sn Culoare roz (1). 3 sn (Lpl) Diferite nuanțe ale rozului (2). 4 sn (Îe) A vedea (sau a privi ceva) în ~ A fi optimist.

ROZ adj. invar. Roșu foarte deschis; trandafiriu. ♦ (Substantivat, n.) Culoare roz. ◊ Expr. A vedea (sau a privi ceva) în roz = a fi optimist. – Din fr. rose.

ROZ, -Ă, rozi, -e, adj. (Azi, de obicei, invariabil) Roșu foarte deschis, trandafiriu. Aruncau totul sub terasa unei case mari, cu tencuiala roz. GALAN, B. I 22. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighietori. MACEDONSKI, O. I 73. Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani – cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze. EMINESCU, N. 39. Îi tinse un bilet scris pe o hîrtie roză. NEGRUZZI, S, I 22. ◊ (Substantivat, n., mai ales în expr.) A vedea sau a privi (ceva) în roz = a fi optimist, a privi (lucrurile) cu optimism. A privi viața în roz.

ROZ, -Ă adj. Roșu-deschis; trandafiriu. ♦ (s.n.) Culoare roz. ♦ A vedea (sau a privi ceva) în roz = a fi optimist. [< fr. rose].

ROZ adj. inv., s. n. (de) culoare roșu-deschis; trandafiriu. ♦ ~ bombon = roz pal; a vedea totul în ~ = a fi optimist. (< fr. rose)

ROZ adj. invar. și substantival Care este de culoare roșie-deschisă; trandafiriu. ◊ A vedea totul în ~ a privi lucrurile cu optimism exagerat. /<fr. rose

roz a. de coloarea rozei, trandafiriu: un bilet roz NEGR. o stofă roză EM. (= fr. rose).

roz-electric adj. inv. De culoare roz aprins ◊ „În materie de culori predomină cele pastel sau acide: portocaliu, mov, roz-electric, roșu-mov, roșu-fluorescent.” R.l. 18 I 67 p. 5 (din roz + electric)

roz-oranj adj. inv. Nuanță de roz care bate în portocaliu ◊ „Saint-Laurent prezintă fuste negre, drepte [...] sau vesta rose-orange, violet, verde-iarbă cu eșarfe și pălării asortate.” Săpt. 18 VIII 78 p. 8 [scris și rose-orange] (din roz + oranj)

roz² s. n.

roz¹ adj. invar. (funde ~)

roz¹ adj. invar.

roz adj. invar., s. n.

roz

ROZ adj. 1. trandafiriu, (rar) rozatic, roziu, (pop. și fam.) pembe, (reg.) rozosin. (De culoare ~.) 2. rumen, trandafiriu. (Avea un obraz ~.)

ROZ adj. 1. trandafiriu, (rar) rozatic, roziu, (pop. și fam.) pembe, (reg.) rozosin. (De culoare ~.) 2. rumen, trandafiriu. (Avea un obraz ~.)

roz (-ză), adj. – Roșu deschis. – Var. înv. ros. Fr. rose. – Der. roză, s. f. (trandafir), din fr. rose; rozalb, adj. (roz deschis, vorbind despre ten; vin roz), creație literară; rozaric, adj. (trandafiriu), cuvînt format de Alecsandri; rozetă, s. f., din fr. rosette, cu sensul de rezedă ca efect al unei confuzii cu fr. réséda; rozeală, s. f. (culoare de trandafir). – Cf. ruje.