14 definiții pentru rușinos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + suf. -os.

RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. Care se rușinează ușor; sfios, timid. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine; blamabil, reprobabil. – Rușine + suf. -os.

rușinos, ~oa [At: ANON. CAR. / Pl: ~oși, ~oase / E: rușine1 + -os] 1-2 av, a (Într-un mod) care aduce rușine, dezonorează Si: blamabil, reprobabil, (înv) rușinător (1), ocarnic (1), (îpp) ocărâtor. 3-4 sfa (Bot; Mol) Rușinea (26-27)-fetei (Daucus carota și daucus silvestris).

RUȘINÓS, -OÁSĂ, rușinoși, -oase, adj. 1. (Despre persoane) Care se rușinează ușor; sfios, timid, pudic. Cînd au văzut că ești rușinos, [fetele] găseau o plăcere să-și facă semne și să te necăjească. PAS, Z. I 266. Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cucoanelor ca să nu le rușinez. Știi cum e Veta mea... rușinoasă. CARAGIALE, O. I 46. Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. ◊ Fig. De-a lungul drumului nu e casă, nici sat; la dreapta și la stînga se zăresc în depărtare cîteva colibe, rușinoase – s-ar crede – d-a se arăta. RUSSO, O. 144. ◊ (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine, dezonorează; blamabil, reprobabil. Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă! CREANGĂ, P. 23. ◊ (Adverbial) Să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobîndi avantagii i se părea atît de rușinos, că se făcu deodată palid. REBREANU, R. I 22.

RUȘINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care are rușine; care se rușinează; sfios; timid. * ~ ca o fată mare foarte rușinos. 2) Care aduce rușine; care rușinează. Faptă ~oasă. /rușine + suf. ~os

rușinos a. 1. care face rușine: fapte rușinoase; 2. plin de rușine, sfios: rușinos ca o fată mare.

rușinós, -oásă adj. (d. rușine). Care simte rușine: om rușinos. Care aduce rușine, dezonorant: fapte rușinoase.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rușinos adj. m., pl. rușinoși; f. rușinoa, pl. rușinoase

rușinos adj. m., pl. rușinoși; f. rușinoasă, pl. rușinoase

rușinós adj. m., pl. rușinóși; f. sg. rușinoásă, pl. rușinoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUȘINÓS adj. 1. v. timid. 2. v. decent. 3. v. ticălos. 4. v. condamnabil. 5. v. scandalos. 6. v. compromițător. 7. v. înjositor.

RUȘINOS adj. 1. sfiicios, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pîșin, (înv.) sfieț. (Ce copil ~!) 2. decent, pudic, sfios. (Cu gesturi ~.) 3. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Trebuie condamnat pentru actul său ~.) 4. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O comportare ~.) 5. scandalos. (O atitudine ~.) 6. compromițător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~.) 7. degradant, dezonorant, înjositor, umilitor. (O situație ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HONESTA MORS TURPI VITA POTIOR (lat.) o moarte demnă este de preferat unei vieți rușinoase – Tacit, „Agricola”, 33.

NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile firești nu sunt rușinoase – Principiu al Școlii cinice.

Intrare: rușinos
rușinos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rușinos
  • rușinosul
  • rușinosu‑
  • rușinoa
  • rușinoasa
plural
  • rușinoși
  • rușinoșii
  • rușinoase
  • rușinoasele
genitiv-dativ singular
  • rușinos
  • rușinosului
  • rușinoase
  • rușinoasei
plural
  • rușinoși
  • rușinoșilor
  • rușinoase
  • rușinoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rușinos, rușinoaadjectiv

  • 1. Care se rușinează ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd au văzut că ești rușinos, [fetele] găseau o plăcere să-și facă semne și să te necăjească. PAS, Z. I 266. DLRLC
    • format_quote Eu îl vedeam cu coada ochiului; dar nu vream să le spui cucoanelor ca să nu le rușinez. Știi cum e Veta mea... rușinoasă. CARAGIALE, O. I 46. DLRLC
    • format_quote Și unde nu s-au adunat o mulțime de băieți și fete la școală, între care eram și eu, un băiet prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea. CREANGĂ, A. 2. DLRLC
    • format_quote figurat De-a lungul drumului nu e casă, nici sat; la dreapta și la stînga se zăresc în depărtare cîteva colibe, rușinoase – s-ar crede – d-a se arăta. RUSSO, O. 144. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ea-l asculta pe copilaș uimită și distrasă, Și rușinos și drăgălaș Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
  • 2. Care constituie o rușine, care aduce rușine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă! CREANGĂ, P. 23. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Să abuzeze de sentimentele femeii iubite pentru a dobîndi avantagii i se părea atît de rușinos, că se făcu deodată palid. REBREANU, R. I 22. DLRLC
etimologie:
  • Rușine + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.