3 definiții pentru rubrica

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rubrica vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~chez / E: fr rubriquer] (Rar) A împărți în rubrici Si: a aranja (1), a clasifica (1), a rândui.

RUBRICA vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rubrica vb., ind. prez. 1 sg. rubrichez, 3 sg. și pl. rubrichea

Intrare: rubrica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rubrica
  • rubricare
  • rubricat
  • rubricatu‑
  • rubricând
  • rubricându‑
singular plural
  • rubrichea
  • rubricați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rubrichez
(să)
  • rubrichez
  • rubricam
  • rubricai
  • rubricasem
a II-a (tu)
  • rubrichezi
(să)
  • rubrichezi
  • rubricai
  • rubricași
  • rubricaseși
a III-a (el, ea)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubrica
  • rubrică
  • rubricase
plural I (noi)
  • rubricăm
(să)
  • rubricăm
  • rubricam
  • rubricarăm
  • rubricaserăm
  • rubricasem
a II-a (voi)
  • rubricați
(să)
  • rubricați
  • rubricați
  • rubricarăți
  • rubricaserăți
  • rubricaseți
a III-a (ei, ele)
  • rubrichea
(să)
  • rubricheze
  • rubricau
  • rubrica
  • rubricaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rubrica, rubrichezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.