8 definiții pentru ruginire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUGINIRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. – V. rugini.
RUGINIRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. – V. rugini.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruginire sf [At: MACAROVICI CH. 247 / E: rugini] 1-2 Apariție de rugină (1-2) Si: ruginit1 (1-2). 3 Căpătare de către plante a culorii ruginii (1). 4 (Fig) Învechire. 5 (Fig) Îmbătrânire. 6 (Fig) Ramolire. 7 Apariție a ruginii (12) la plante.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGINIRE, ruginiri, s. f. Faptul de a (se) rugini. (Fig.) Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ruginire s. f., g.-d. art. ruginirii; pl. ruginiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ruginire s. f., g.-d. art. ruginirii; pl. ruginiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ruginire s. f., g.-d. art. ruginirii; pl. ruginiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUGINIRE s. v. oxidare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUGINIRE s. (CHIM.) oxidare, oxidație, (pop.) coclire. (~ unui metal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ruginire, ruginirisubstantiv feminin
-
- Pe la ruginirea amurgului, regimentul se opri în bivuac într-o pădurice. CAMILAR, N. I 156. DLRLC
-
etimologie:
- rugini DEX '98 DEX '09