opțiuni
  • info

12 definiții pentru ruinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUINARE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.

RUINARE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.

ruinare sf [At: AR (1829) 124/28 / V: (înv) ~nire / Pl: ~nări / E: ruina] 1 Prefacere în ruină (1). 2 (Fig) Stricare. 3 Distrugere (5) a sănătății Si: (înv) rupere. 4 Pierdere a averii Si: sărăcire.

RUINARE, ruinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei; dărăpănare, năruire. Pe toată ziua rupem cîte o foaie din frumoasa carte a vechiei; și curînd... vom mîntui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI, S. I 204. 2. Fig. Sărăcire, istovire; distrugere. Cutezările turcilor se înmulțiră și țara mergea cu grăbire spre o ruinare totală, cînd brațul de fier al lui Mihai o opri la marginea prăpastiei. BĂLCESCU, O. I 194.

RUINARE s.f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pron. ru-i-. / < ruina].

ruinire sf vz ruinare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ruinare (desp. ru-i-) s. f., g.-d. art. ruinării; pl. ruinări

ruinare (ru-i-) s. f., g.-d. art. ruinării; pl. ruinări

ruinare s. f. (sil. ru-i-), g.-d. art. ruinării; pl. ruinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUINARE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. v. sărăcire, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

RUINARE s. v. distrugere.

RUINARE s. 1. dărăpănare, degradare, măcinare, părăginire, stricare. (~ unui zid vechi.) 2. sărăcire, scăpătare, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)

ruinare s. v. DISTRUGERE.

Intrare: ruinare
  • silabație: ru-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruinare
  • ruinarea
plural
  • ruinări
  • ruinările
genitiv-dativ singular
  • ruinări
  • ruinării
plural
  • ruinări
  • ruinărilor
vocativ singular —
plural —
ruinire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruinare, ruinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Dărăpănare, năruire. DLRLC
      sinonime: dărăpănare năruire
      • format_quote Pe toată ziua rupem cîte o foaie din frumoasa carte a vechiei; și curînd... vom mîntui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI, S. I 204. DLRLC
    • 1.2. figurat Distrugere, istovire, sărăcire. DLRLC
      sinonime: distrugere istovire sărăcire
      • format_quote Cutezările turcilor se înmulțiră și țara mergea cu grăbire spre o ruinare totală, cînd brațul de fier al lui Mihai o opri la marginea prăpastiei. BĂLCESCU, O. I 194. DLRLC
etimologie:
  • vezi ruina DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.