37 de definiții pentru rupe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. ♦ A(-și) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). ♦ A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. ◊ Expr. A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuințare. 3. Tranz. (Adesea fig.) A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. Apele rup stăvilarele.Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 4. Tranz. A sfâșia un lucru smulgând bucăți din acesta. ♦ A sfâșia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranz. A smulge. ◊ Expr. A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etc. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. 6. Refl. și tranz. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupseră din grămadă.Refl. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. ♦ Tranz. A-și deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranz. Fig. A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. [Var.: (reg.) rumpe vb. III] – Lat. rumpĕre.

rupe [At: PSALT. 86 / V: (îrg) rumpe (Pfs: 3 și rumse; Par: rumt) / Pzi: rup / Pfs: rupse / Par: rupt / E: ml rumpere] 1-2 vrt(a) A distruge continuitatea unui material (trăgându-l sau întinzându-l în direcții opuse) Si: a frânge (1-2). 3 vt (Îe) A (-și) ~ lanțul (sclaviei sau de robie) A se elibera din robie Si: a (se) descătușa (3-4), a (se) dezrobi (1-2). 4 vt (Pex; îae) A (se) elibera dintr-o constrângere. 5 vt (Îe) A ~ cuiva inima (sau sufletul) A-i provoca cuiva multă milă, durere, deznădejde. 6 vt (Pex; îae) A provoca o emoție puternică. 7 vi (îe) A i se ~ (cuiva) inima (sau sufletul, reg, rărunchii etc.) (de milă, de durere, de jale etc.) A-i fi cuiva milă. 8 vr (Îae) A simți o deznădejde sau o mare durere sufletească. 9 vr (Pex; îae) A simți o emoție puternică. 10-11 vtr (D. părți ale corpului) A (se) fractura (3-4). 12 vt (Îe) A-și ~ gâtul (sau grumajii) A muri. 13 vt (Îae) A-și pierde averea, situația. 14 vt (Îae; pex) A o păți. 15-16 vtr (Îe) A-și ~ mâinile A-și frânge (14) mâinile. 17 vr (Fig) A se îndoi de la mijloc Si: a se apleca. 18-19 vtr (D. oameni; șîe A se ~ în coș) A (se) epuiza (8-9). 20 vr (Înv; fig) A se întrista. 21 vt A desface în două (deschizând drum de trecere). 22 vt (Îe) A ~ frontul (sau tabăra) A străpunge linia de apărare a inamicului. 23 vt (Îrg) A ~ țelina (sau țelinile) A desțeleni (1). 24 vt (D. o moșie, un teren) A împărți. 25 vt (C. i. suprafețe) A întrerupe (producând goluri) 26 vt (La jocul de cărți) A tăia. 27-28 vtr A distruge prin sfărâmare, spargere, lovire etc. Si: a sfărâma, a strica. 29 vt (Mun; îe) A ~ căruța A da de belea. 30-31 vtr (D. pământ, maluri etc.) A surpa. 32-33 vtr (D. părți ale corpului, pex, oameni) A zdrobi. 34 vt (Îe) A ~ pe cineva în coș A bate zdravăn. 35 vr (Fig; d. oameni) A se ruina (6). 36 vr (D. nori) A da o ploaie torențială. 37 vt (Reg) A zdrobi. 38 vt (Reg) A frânge părțile lemnoase ale tulpinilor de cânepă sau de in topite, pentru a se putea melița mai bine. 39-40 vtr A întrerupe. 41 vt (Olt; îe) A ~ cazanul A desface capacul cazanului de țuică pentru a opri distilarea. 42 vi (Îe) A(o)~ cu ceva (sau cu cineva) A pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. 43 vt (C.i. tratate, legi etc.) A abroga. 44 vt (C.i. tratate, legi etc.) A încălca. 45 vt (Trs; Mol) A înțărca vițelul sau mieii. 46-47 vtr A (se) distruge un obiect de îmbrăcăminte, de încălțăminte etc. prin întrebuințare Si: a roade (15-16), a uza. 48 vt (Îe) A ~ cartea A învăța mult (pentru a ști pe de rost). 49 vt A sfâșia un lucru. 50 vt A smulge o parte dintr-un obiect. 51 vi (Reg; îe) A-și ~ din ochi (sau din suflet, din inimă) A da ceva cu mare greutate (de nevoie). 52-53 vtr (Îe) A (se) ~ tușea A expectora (1). 54-55 vtr A-l ~ (sau a se ~) la foaie (sau în jos, la coș etc.) A avea diaree. 56 vt (Rar) A fărâmița (1). 57 vt(a) (S.i. un animal) A sfâșia. 58 (Îe) A-l ~ foamea (pe cineva) A-i fi foarte foame. 59 vt A desprinde o parte din ceva (pentru a și-o însuși). 60 vt(a) (îe) A (-și) ~ (ceva) de la gură A se lipsi de strictul necesar pentru altcineva. 61 vt A obține (cu greu) o sumă de bani. 62 vt (Înv) A jefui. 63-64 vtr A smulge din locul unde este fixat. 65 vt (Îe) A-i ~ (cuiva) urechile A pedepsi, trăgând (tare) de urechi. 66 vt (Îae) A bate zdravăn. 67 vt (Îe) Cât ai ~ un (fir de) păr din cap Gata-gata să se întâmple. 68 vt (C. i. flori, frunze, fructe etc.) A culege (1). 69-70 vrt A (se) desprinde (cu oarecare efort) de lângă cineva sau ceva depărtând(u-se) Si: a (se) desface (29), a (se) despărți (28), a (se) desprinde (18) a (se) separa. 71-72 vrt (De obicei dp „din”) A se desface dintr-un tot Si: a (se) desface (7), a (se) desprinde (5), a (se) detașa (1), a (se) izola. 73 vt (Fig) A se îndepărta de... Si: a pierde legătura cu..., a se înstrăina. 74-75 vrt (D. grupuri, colectivități) A se desface în mai multe părți Si: a (se) împrăștia, a (se) răsfira, a (se) risipi (13-14), a (se) răzleți. 76 vt (Îe) A (se) ~ rândurile A (se) strica ordinea unui șir aliniat. 77 vt(a) (Îpp; adesea urmat de verbe la infinitiv) A începe. 78 vt (îe) A o ~ la (ori de fugă (ori la goană, la sănătoasa, la picior) sau (reg) a o ~ de-a fuga (sau, tranzitiv) a ~ fuga A o lua la fugă. 79 vi (Mun; îe) A o ~ din loc A începe o acțiune. 80 vi (Mun; îae) A fugi (1). 81 vi (Îe) A o ~ de plâns A se porni pe plâns. 82 vi (Îae) A plânge în hohote. 83 vi (Reg) A spune. 84 vt (Cu complementul „vorba”, „limbă” sau tranzitiv, îe) A o ~ (pe sau în...)... A se exprima greu într-o limbă străină. 85 vt (Îvr) A da la iveală Si: (înv) a râgăi. 86 vt (Îvr) A face să izbucnească. 87-88 vir (Îrg; d. ape) A se revărsa (1). 89 vt (Îrg; îe) A ~ prețul (sau prețurile, târgul, tocmeala etc.) A cădea de acord asupra prețului. 90 vt (Înv; îe) A ~ sfat (sau sfatul) A lua o hotărâre în urma unor discuții Si: a decide (1), se înțelege, a hotărî (6). 91 vt (Îrg; îe) Ajudecata (sau legea A da o sentință.

RUPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. ♦ A(-și) fractura o mână, un picior etc. ◊ Expr. A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). ♦ A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. ◊ Expr. A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuințare. 3. Tranz. (Adesea fig.) A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. Apele rup stăvilarele.Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. 4. Tranz. A sfâșia un lucru smulgând bucăți dintr-însul. ♦ A sfâșia un animal sau un om. ♦ A zdrobi, a strivi. 5. Tranz. A smulge. ◊ Expr. A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. ♦ A culege flori, fructe etc. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. 6. Refl. și tranz. A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. Se rupseră din grămadă.Refl. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. ◊ Expr. (Tranz.) A rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. ♦ Tranz. A-și deschide (cu efort) drum de trecere. 7. Tranz. Fig. A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. [Var.: (reg.) rumpe vb. III] – Lat. rumpĕre.

RUPE, rup, vb. III. 1. Tranz. A distruge continuitatea unui material (trăgîndu-l sau întinzîndu-l în direcții contrare); a despărți (intenționat) un obiect în două sau mai multe bucăți. Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124. Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță, ba cîteodată rupea leuca. CREANGĂ, P. 115. Din două, una: ori rupem zapisu de vînzare, ori îmi dai pe Măndica. ALECSANDRI, T. I 327. Amar de zilele mele, Că lanțurile le-am rupt, Dar mătasa n-am putut, C-aia-mi taie mînile. BIBICESCU, P. P. 287. ◊ Refl. Cînd să strîngă nodul, pîc! se rupse ața, căci era putredă. ISPIRESCU, L. 55. Dînd într-un văgaș adînc, înghețat, m-am pomenit cu trăsura într-un peș: se rupsese osia și rămăsese în trei roate. GHICA, S. A. 96. Dar cînd Gruie se-ntindea, Două funii se rupea. ALECSANDRI, P. P. ◊ (În contexte figurate) Romînul cu-a sa mînă rupe lanțul de robie. ALECSANDRI, O. 74. Ah! nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieții fir mi-oi rupe, Pe amîndoi o groapă să ne astupe. BUDAI-DELEANU, Ț. 167. ◊ Expr. A rupe (sau, refl., a i se rupe cuiva) inima (mai rar sufletul, rărunchii) = a produce cuiva (sau a simți) o mare durere. Începu a se boci de ți se rupea rărunchii de milă. ISPIRESCU, L. 30. Milă mi-e de tine; dar de mine, mi se rupe inima de milă ce-mi este. CREANGĂ, A. 68. Treci, dorule, Murășul, Nu-mi mai rupe sufletul; Treci, dorule, Tîrnava, Nu-mi mai rupe inima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 116. A rupe inima tîrgului v. inimă (IV). ♦ (Complementul indică o parte a corpului) A fractura. Ei, cum căzui eu, neiculiță!... Să-mi rup nasul și mai mult nu. DELAVRANCEA, O. II 114. Iute se întoarnă înapoi, zburînd neîncetat, de frică să nu-i mai rupă cineva și celalalt picior. CREANGĂ, P. 96. Da dați-mi pace, că mi-ți rupe vro mînă. ALECSANDRI, T. 87. ◊ (Prin exagerare) O să mă bată, o să-mi rupă oasele. AGÎRBICEANU, S. P. 39. ◊ Expr. A-și rupe picioarele = a umbla mult, a obosi (umblînd fără folos). A-și rupe gîtul (sau grumajii) = a o păți rău de tot, a-și pierde viața, cinstea, averea. Mașina săltă vertiginos peste gropi și pietroaie... viră nebunește și dispăru.Ce oameni! Ce oameni! se minună cu indignare Onisfor Sachelarie. Au să-și rupă gîtul. C. PETRESCU, Î. II 222. A-și rupe pieptul = a-și obosi plămînii (vorbind sau cîntînd prea mult). ♦ A întrerupe, a curma. Nici unul nu-ncearcă să rupă Tăcerea. COȘBUC, P. I 290. Soția... sa era în stare să rupă relațiile cu cei mai buni amici. BOLINTINEANU, O. 416. ◊ Expr. A o rupe cu ceva sau cu cineva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. În chipul acesta credeau autorii că au rupt-o cu metoda tratajelor. CĂLINESCU, I. C. 145. A rupe prețul (sau tîrgul) = a ajunge la învoială (după o tocmeală îndelungată); a cădea de acord asupra condițiilor, prețului. S-a înamorat de domnișoara... și m-a rugat ca să întru în vorbă cu d-ta... să rupem tîrgul, cum se zice. ALECSANDRI, T. 774. 2. Tranz. A distruge un obiect prin întrebuințare. Au început a țupăi... și a se sfărma jucînd, cît și-au rupt tot cojocul bucățele. SBIERA, P. 9. După tine alergînd, Trei perechi de cizme-am rupt. TEODORESCU, P. P. 324. 3. Tranz. A distruge continuitatea unui obiect (prin sfărîmare, spargere, bătaie, tăiere, frîngere). Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare. VLAHUȚĂ, R. P. 7. ◊ Fig. Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 48. ◊ Expr. A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. Muscalii rupseră frontul într-un loc ce se cheamă Uman; și prinseră a-i fugări pe nemți. SADOVEANU, M. C. 129. A rupe sau (refl.) a se rupe gheața v. gheață. 4. Tranz. A sfîșia un lucru smulgînd bucăți dintr-însul; a smulge o parte dintr-un obiect. Zări pasărea rupînd cu lăcomie ficații bietului Prometeu. ISPIRESCU, U. 47. Cu toate că rupea din ea, turta rămînea tot întreagă. ȘEZ. I 260. ♦ A sfîșia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacîndu-l, lovindu-l, bătîndu-l). Copiii după ei se țin Și cîinii dau să-i rupă. IOSIF, PATR. 52. Vede că se răped cînii să rupă omul, nu altăceva. CREANGĂ, P. 147. Ici a furat un cîrlan, dincolo o rupt un mînz, la cutare un porc. CONTEMPORANUL, III 700. ♦ A zdrobi. Izbi cu pumnul în masă spre vioară, Și-n murmur carnea pumnului a rupt. COȘBUC, P. I 140. ◊ (Prin exagerare) Înainte de a pleca, soldații au fost rupți cu instrucția și cu teoria. PAS, Z. III 281. Dacă nu era cocoana să sară pentru mine... mă rupea, că nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot. CARAGIALE, O. I 55. 5. Tranz. A desprinde (trăgînd cu putere) din locul unde este fixat; a smulge. Comandantul vostru își răsucea mustața, parcă ar fi vrut s-o rupă. PAS, Z. I 58. Rupse un copaciu din rădăcină. RETEGANUL, P. IV 18. Atunci fata i-au rupt pe nesimțite trei peri de aur din cap. SBIERA, P. 124. Avură grijă să poruncească argatului ca, în minutul ce va auzi ceva zgomot în cămăruța cu baia, să rupă o șindrilă din strașina casei, ca să le dea de știre. ISPIRESCU, L. 149. ◊ Expr. A rupe (cuiva) urechile = a-i aplica cuiva o pedeapsă, trăgîndu-l de urechi. Nu-mi pasă, măcar să-mi și rupă urechile. ALECSANDRI, T. I 38. A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. Își rupe pîinea de la gură să-și trimită plodurile la învățătură. C. PETRESCU, R. DR. 352. Abia întors, se urcase în tren, poate călătorise pe un vagon, poate își rupsese de la gură ultimii bani, pentru a-mi aduce mie amintirile pe care le socotea atît de neprețuite. id. S. 160. ♦ (Cu privire la flori, fructe) A desprinde de pe tulpină; a culege. După ce dete cîteva tîrcoale prin grădină cu roabele după dînsa, veni și la stuful de trandafir, să rupă cîteva flori. ISPIRESCU, L. 78. Din cînd în cînd cu mîna argintoasă Ea rupe cîte-o floare și-o aruncă. EMINESCU, O. IV 93. Ele că-mi plecau Și pe cîmp umblau, A rupe începură Iederă și mure. ANT. LIT. POP. I 310. ◊ Fig. Chipul tău e rupt din soare. BOLINTINEANU, O. 56. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani. Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ți le pun deoparte. La TDRG. Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. III 42. ◊ Fig. Cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. REBREANU, R. I 267. 6. Refl. A se desprinde (cu oarecare efort) de lîngă cineva sau ceva, a se depărta de cineva sau de ceva. Brigadierul se rupse de grup și se îndreptă spre Gheorghe Soare. MIHALE, O. 108. Hăitașii se rupseră din grămadă. SADOVEANU, O. I 60. ◊ Tranz. Și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. STANCU, D. 44. Pe mireasă o înhăță zmeul de mijloc, o rupse dintre ai săi, se înălță în aer și se făcu nevăzut cu fată cu tot. ISPIRESCU, L. 258. ♦ (Despre grupuri, colectivități) A se desface în două (sau în mai multe), a se împrăștia. Se sună de culcare. Mulțimea se rupse zgomotos. VLAHUȚĂ, O. A. 158. În piață ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți s-apucăm fiecare spre casă. id. ib. 234. ◊ Tranz. (În expr.) A rupe (sau, rar, refl., a se rupe) rîndurile = (despre un grup de oameni) a strica ordinea unui șir aliniat, a se împrăștia; (despre rînduri) a înceta să formeze un șir aliniat. V-ați oprit scurt în fața hingheriei. Ați rupt rîndurile și v-ați împrăștiat primprejur și-ați cules toate pietrele de pe cîmp. PAS, Z. I 58. Soldații și-au lăsat armele jos... Se comandă drepți – și nimeni nu mai mișcă. Se rup rîndurile cu noi – și iar ne comandă drepți. SAHIA, N. 120. A o rupe la (sau de) fugă (mai rar la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. Omul se întoarse și o rupse la fugă, cu capul înainte, printre sălcii. DUMITRIU, N. 248. Lăsînd culionul și toiagul, o rupse la sănătoasa. STĂNOIU, C. I. 158. Calul sări și o rupse la goană. DELAVRANCEA, O. II 99. Case mici, tupilate... parcă stau gata s-o rupă de fugă. VLAHUȚĂ, R. P. 16. Am lăsat în urmă pe tovarășii mei și am rupt-o de-a fuga înainte. ALECSANDRI, T. I 457. ♦ Tranz. A-și deschide (cu efort) drumul (obținînd un loc de trecere). Și cînd veneau cele două ajunuri, cîte treizeci, patruzeci de băieți fugeam înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta. CREANGĂ, A. 10. ◊ (Complementul indică drumul deschis) Rupînd drumul printre oameni învălmășiți, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. SADOVEANU, O. I 511. Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O.I 148. 7. Tranz. (Cu complementul «vorbă» sau în expr. a o rupe (pe)...) A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști numai puține cuvinte. Generalul... o rupea binișor romînește. CAMILAR, N. I 259. Vorbește încai franțuzește?... A fi rupînd și el vro două vorbe ca toată lumea. ALECSANDRI, T. I 36. – Variantă: (învechit) rumpe (EMINESCU, O. I 76, ALECSANDRI, P. II 15, NEGRUZZI, S. I 62) vb. III.

A RUPE rup tranz. 1) (obiecte tari sau materiale) A face să se rupă. 2) (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a fractura. ~ coastele.A-și ~ picioarele a alerga mult (și fără rost). A-și ~ gâtul (sau grumajii) a suferi un insucces. A-și ~ pieptul a vorbi sau a striga mult și tare, fără a fi ascultat. ~ în bătăi a bate foarte tare. 3) (stări de lucruri) A opri brusc; a curma. ~ relațiile.A (o) ~ cu cineva (sau cu ceva) a pune capăt legăturilor cu cineva sau a înceta de a se ocupa cu ceva. ~ prețul (sau târgul) a se învoi în privința prețului după o tocmeală îndelungată. A (o) ~ la (sau de) fugă a porni iute la fugă. 4) A strica forțând; a sparge. ◊ ~ frontul a străpunge linia de apărare a dușmanului. ~ rândurile a se împrăștia, stricând ordinea. 5) A supune unei fărâmițări, smulgând bucăți. Lupul a rupt o oaie. 6) (flori, frunze etc.) A desprinde de pe tulpină sau de pe creangă. ◊ A fi (ca) rupt din soare a fi foarte frumos. ~ (cuiva) urechile a pedepsi (pe cineva), trăgând de urechi. A-și ~ (ultima bucățică) de la gură a da altuia din puținul pe care îl are. 7) fig. (bunuri materiale) A lua aproape cu forța de la cineva; a smulge. ~ bani datorați. 8) (limbi străine) A vorbi slab. A o ~ franțuzește. /<lat. rumpere

A SE RUPE mă rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface în bucăți (prin întindere, îndoire, frângere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre îmbrăcaminte, încălțăminte sau obiecte confecționate din țesături) A-și pierde integritatea, nemaiputând fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se depărta (de lângă cineva sau ceva), fără a mai avea contact. ~ de casă. /<lat. rumpere

rupe v. 1. a face bucăți: a rupe o hârtie; 2. a sfășia: a rupe cu dinții; fig. mi se rupe inima ISP.; 3. a anula: a rupe un contract; 4. a vorbi puțin și stricat: o rupe franțuzește; 5. a porni repede: o rupe d’a fuga; 6. a se sfărâma: podul s’a rupt. [Mold. rumpe = lat. RUMPERE].

RUMPE vb. III v. rupe.

RUMPE vb. III v. rupe.

RUMPE vb. III v. rupe.

rumpe v. Mold. V. rupe: rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită EM.

rump, rumpt, rumséĭ, V. rup 2.

2) rup, rupt, a rúpe v. tr. (vechĭ rump, rumpsei și rumseĭ, rumpt, d. lat. rŭmpo, rŭmpere, rŭptum; it. rompere, sard. lat. rúpere, pv, fr. rompre, sp. pg. romper). Sfîșiĭ puțin orĭ de tot, fac bucățĭ pînză, hîrtia, pelea, ața ș. a.: a rupe un plic, a rupe o foaĭe dintr’o carte, cînele ĭ-a rupt haĭna. Frîng: bastonu, scîndura, picĭoru s’a rupt. Cad, mă stric, mă prăbușesc: podu s’a rupt. Rod, stric, uzez: mĭ-am rupt ghetele umblînd pentru el. Fig. Anulez, stric: a rupe învoĭala. Pornesc dintr’o mulțime: (rupețĭ) din dreapta cîte doĭ! comandă militară). Obțin ca preț după neguțare: am maĭ rupt un franc. (La Nec. 2, 225: aŭ rumpt prețul merțeĭ cîte un leŭ bătut). Ĭaŭ dintr’o sumă maĭ mare: n’am de unde să maĭ rup. Îndrug, pot vorbi puțin: a o rupe pe franțuzește. A o rupe de (saŭ la) fugă, a începe să fugĭ deodată. (V. tivesc). A fugi rupînd (orĭ mîncînd) pămîntu, a fugi grozav. A ți se rupe inima de milă, a-țĭ fi foarte milă. A rupe cuĭva mînicile, a te ține după el cerîndu-ĭ. A rupe o adunare (vechĭ), a rîdica ședința. A rupe drum, a-țĭ croi (a-țĭ face) drum. A rupe inima tîrguluĭ (rar), a cumpăra ce e maĭ bun. A rupe tîrgu (rar), a ajunge la înțelegere după neguțare. A rupe prețu (vechĭ), a fixa prețu. A rupe sfat (vechĭ), a hotărî, a ajunge la înțelegere după deliberare. A rupe legea (vechĭ), a decide, a pronunța sentența. Unde e ața maĭ supțire, acolo se rupe (Prov.) cînd eștĭ maĭ sărac, atuncĭ te lovește maĭ tare nevoĭa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rup, 3 sg. rupe, perf. s. 1 sg. rupsei, 1 pl. rupserăm, m.m.c.p. 1 pl. rupseserăm; conj. prez. 1 sg. să rup, 3 să ru; ger. rupând; part. rupt

rupe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rup, perf. s. 1 sg. rupsei, 1 pl. rupserăm; part. rupt

rupe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rup, perf. s. 1 sg. rupsei, 1 pl. rupserăm; part. rupt

+rupe gâtul (a-și ~) (a o păți) (fam.) loc. vb. v. rupe; imper. 2 sg. afirm. rupe-ți gâtul; ger. rupându-mi gâtul

rup, rupsei 1 aor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUPE vb. 1. v. frânge. 2. a ceda, a se frânge. (Materialul s-a ~ la presiune.) 3. v. plesni. 4. v. sparge. 5. v. zdrențui. 6. v. sfâșia. 7. v. spinteca. 8. v. fractura. 9. v. culege. 10. v. despărți. 11. v. desface.

RUPE vb. v. curma, începe, întrerupe, porni, tăia.

rupe vb. v. CURMA. ÎNCEPE. ÎNTRERUPE. PORNI. TĂIA.

RUPE vb. 1. a frînge, (înv.) a înfrînge. (A ~ în două pîinea; a ~ o creangă.) 2. a ceda, a se frînge. (Materialul s-a ~ la presiune.) 3. a plesni. (S-au ~ două coarde la vioară.) 4. a (se) sparge. (Gheața s-a ~ sub el.) 5. a (se) ferfeniți, a (se) hărtăni, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (fam.) a (se) vărzui. (Nu mai ~ caietul!) 6. a (se) găuri, a (se) sfîșia, a (se) uza, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Haina i s-a ~ de tot.) 7. a sfîșia, a spinteca, (înv.) a sparge. (Își ~ hainele și-și smulgea părul.) 8. (MED.) a(-și) fractura, a(-și) frînge. (Și-a ~ un os.) 9. a culege. (A ~ cîteva flori.) 10. a (se) despărți, a (se) desprinde, a (se) detașa, a (se) izola, a (se) separa. (S-a ~ de grup.) 11. a desface, a strica. (A ~ logodna.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rupe (rup, rupt), vb.1. A despărți un obiect în mai multe părți, a face bucăți. – 2. A despica, a desface. – 3. A tăia, a smulge. – 4. A strica, a sfărîma. – 5. A suprima, a suspenda, a anula. – 6. A întrerupe, a curma. – 7. A da la o parte, a separa. – 8. A se despărți, a abandona. – 9. A vorbi stricat o limbă, a o stîlci. – 10. A cădea la învoială, a stabili prețul de vînzare. – Var. înv. rumpe. Mr. arup, arupșu, aruptă, megl. rup, rupș, rupt, istr. rupu, rupt. Lat. rumpĕre (Pușcariu 1485; REW 7442), cf. it. rompere, prov., fr., cat. rompre, sp., port. romper.Der. rupt, adj. (despărțit; desfăcut; s. n., rupere, întrerupere); ruptă, s. f. (înv., impozit global, contribuție personală stabilită pentru prima dată în Mold. la începutul sec. XIX și plătibilă în patru rate anuale); ruptaș, s. m. (contribuabil care plătea impozitul după sistemul numit ruptă); raptoare (var. înv. ruptoare), s. f. (început, primul pas; învoială asupra prețului de vînzare-cumpărare; stabilire a contribuției individuale); ruptură (mr. aruptură), s. f. (rupere; distrugere; crăpătură, fisură; hernie; bucată ruptă, fragment; zdreanță, cîrpă), care ar putea proveni direct din lat. ruptŭra (Pușcariu 1486; REW 7455), cf. it. rottura, prov., cat., sp., port. rotura, fr. roture); ruptănos (var. rupticos), adj. (zdrențăros, rupt); rupturi, vb. (a rupe în bucăți); prerupe, vb. (înv. și Trans. de S., a întrerupe), care pare să provină direct din lat. praerumpere. Rus. ruptaš „contribuabil” provine din rom. (Vasmer, II, 549).

RUPE, rup, vb. III. ~ 8. Tranz. A se înțelege asupra prețului de vînzare. (din lat. rumpĕre; cf. it. rompere, pv., fr., cat. rompre, sp., pg. romper)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rupe, rup v. t. 1. (er.) a istovi, a(-și) epuiza partenerul de sex. 2. a bate foarte rău (pe cineva).

a i se rupe (în paișpe) de ceva expr. a nu-i păsa de ceva.

a i se rupe (cuiva) filmul expr. a-și pierde cunoștința.

a o rupe expr. (d. limbi străine) a vorbi puțin.

a o rupe în fericire expr. a avea parte de necazuri, a da de bucluc.

a o rupe în sentiment expr. a avea o pagubă mare.

a rupe (cuiva) noada expr. (adol.) a impresiona (pe cineva).

a rupe ața (cuiva) expr. (d. femei) a dezvirgina un flăcău.

a rupe baraca expr. (adol.) a se distra, a se simți bine.

a rupe calendarul expr. (prst.) a se îndrăgosti de un client.

a rupe fundul (cuiva) expr. a sodomiza.

a rupe gura lumii / târgului expr. a uimi un anturaj / pe cei care te cunosc printr-o realizare deosebită.

a rupe inima târgului expr. (iron.) 1. a cumpăra ce este mai prost, a face o afacere proastă. 2. v. a rupe gura lumii.

a se rupe în figuri expr. (adol.) a se grozăvi, a se fuduli.

mi se rupe! expr. nu-mi pasă!

Intrare: rupe
verb (VT657)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rupe
  • rupere
  • rupt
  • ruptu‑
  • rupând
  • rupându‑
singular plural
  • rupe
  • rupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rup
(să)
  • rup
  • rupeam
  • rupsei
  • rupsesem
a II-a (tu)
  • rupi
(să)
  • rupi
  • rupeai
  • rupseși
  • rupseseși
a III-a (el, ea)
  • rupe
(să)
  • ru
  • rupea
  • rupse
  • rupsese
plural I (noi)
  • rupem
(să)
  • rupem
  • rupeam
  • rupserăm
  • rupseserăm
  • rupsesem
a II-a (voi)
  • rupeți
(să)
  • rupeți
  • rupeați
  • rupserăți
  • rupseserăți
  • rupseseți
a III-a (ei, ele)
  • rup
(să)
  • ru
  • rupeau
  • rupseră
  • rupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rumpe
  • rumpere
  • rumpt
  • rumt
  • rumptu‑
  • rumtu‑
  • rumpând
  • rumpându‑
singular plural
  • rumpe
  • rumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rump
(să)
  • rump
  • rumpeam
  • rumpsei
  • rumsei
  • rumpsesem
  • rumsesem
a II-a (tu)
  • rumpi
(să)
  • rumpi
  • rumpeai
  • rumpseși
  • rumseși
  • rumpseseși
  • rumseseși
a III-a (el, ea)
  • rumpe
(să)
  • rumpă
  • rumpea
  • rumpse
  • rumse
  • rumpsese
  • rumsese
plural I (noi)
  • rumpem
(să)
  • rumpem
  • rumpeam
  • rumpserăm
  • rumserăm
  • rumpseserăm
  • rumpsesem
  • rumseserăm
  • rumsesem
a II-a (voi)
  • rumpeți
(să)
  • rumpeți
  • rumpeați
  • rumpserăți
  • rumserăți
  • rumpseserăți
  • rumpseseți
  • rumseserăți
  • rumseseți
a III-a (ei, ele)
  • rump
(să)
  • rumpă
  • rumpeau
  • rumpseră
  • rumseră
  • rumpseseră
  • rumseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rupe, rupverb

  • 1. tranzitiv A distruge continuitatea unui material solid sub acțiunea unor solicitări mecanice; a despărți (intenționat) un obiect în două sau în mai multe bucăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Colacul îl rupe vornicelul bucățele. SEVASTOS, N. 124. DLRLC
    • format_quote Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță, ba cîteodată rupea leuca. CREANGĂ, P. 115. DLRLC
    • format_quote Din două, una: ori rupem zapisu de vînzare, ori îmi dai pe Măndica. ALECSANDRI, T. I 327. DLRLC
    • format_quote Amar de zilele mele, Că lanțurile le-am rupt, Dar mătasa n-am putut, C-aia-mi taie mînile. BIBICESCU, P. P. 287. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cînd să strîngă nodul, pîc! se rupse ața, căci era putredă. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
    • format_quote reflexiv Dînd într-un văgaș adînc, înghețat, m-am pomenit cu trăsura într-un peș: se rupsese osia și rămăsese în trei roate. GHICA, S. A. 96. DLRLC
    • format_quote reflexiv Dar cînd Gruie se-ntindea, Două funii se rupea. ALECSANDRI, P. P. DLRLC
    • format_quote figurat Romînul cu-a sa mînă rupe lanțul de robie. ALECSANDRI, O. 74. DLRLC
    • format_quote figurat Ah! nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieții fir mi-oi rupe, Pe amîndoi o groapă să ne astupe. BUDAI-DELEANU, Ț. 167. DLRLC
    • 1.1. A(-și) fractura o mână, un picior etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fractura
      • format_quote Ei, cum căzui eu, neiculiță!... Să-mi rup nasul și mai mult nu. DELAVRANCEA, O. II 114. DLRLC
      • format_quote Iute se întoarnă înapoi, zburînd neîncetat, de frică să nu-i mai rupă cineva și celalalt picior. CREANGĂ, P. 96. DLRLC
      • format_quote Da dați-mi pace, că mi-ți rupe vro mînă. ALECSANDRI, T. 87. DLRLC
      • format_quote prin exagerare O să mă bată, o să-mi rupă oasele. AGÎRBICEANU, S. P. 39. DLRLC
      • chat_bubble A-și rupe picioarele = a umbla mult (fără folos). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: umbla
      • chat_bubble A-și rupe gâtul = a-și pierde viața, cinstea, averea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Mașina săltă vertiginos peste gropi și pietroaie... viră nebunește și dispăru. – Ce oameni! Ce oameni! se minună cu indignare Onisfor Sachelarie. Au să-și rupă gîtul. C. PETRESCU, Î. II 222. DLRLC
      • chat_bubble A-și rupe pieptul = a-și obosi plămânii (vorbind sau cântând prea mult). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A întrerupe, a curma tăcerea, relațiile cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nici unul nu-ncearcă să rupă Tăcerea. COȘBUC, P. I 290. DLRLC
      • format_quote Soția... sa era în stare să rupă relațiile cu cei mai buni amici. BOLINTINEANU, O. 416. DLRLC
      • chat_bubble A o rupe cu cineva sau cu ceva = a pune capăt unui obicei, unui sistem, unei atitudini sau legături. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote În chipul acesta credeau autorii că au rupt-o cu metoda tratajelor. CĂLINESCU, I. C. 145. DLRLC
      • chat_bubble A rupe prețul (sau târgul) = a ajunge la învoială după o tocmeală îndelungată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote S-a înamorat de domnișoara... și m-a rugat ca să întru în vorbă cu d-ta... să rupem tîrgul, cum se zice. ALECSANDRI, T. 774. DLRLC
    • chat_bubble A rupe (sau reflexiv) a i se rupe (cuiva) inima (sau sufletul, rărunchii) = a produce (cuiva) sau a simți o mare durere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Începu a se boci de ți se rupea rărunchii de milă. ISPIRESCU, L. 30. DLRLC
      • format_quote Milă mi-e de tine; dar de mine, mi se rupe inima de milă ce-mi este. CREANGĂ, A. 68. DLRLC
      • format_quote Treci, dorule, Murășul, Nu-mi mai rupe sufletul; Treci, dorule, Tîrnava, Nu-mi mai rupe inima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 116. DLRLC
    • chat_bubble A rupe inima târgului. DLRLC
    • chat_bubble A rupe inima târgului. DLRLC
    • chat_bubble A rupe inima târgului. DLRLC
  • 2. tranzitiv A distruge un obiect prin întrebuințare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distruge
    • format_quote Au început a țupăi... și a se sfărma jucînd, cît și-au rupt tot cojocul bucățele. SBIERA, P. 9. DLRLC
    • format_quote După tine alergînd, Trei perechi de cizme-am rupt. TEODORESCU, P. P. 324. DLRLC
  • 3. tranzitiv adesea figurat A distruge un obiect prin sfărâmare, spargere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: distruge
    • format_quote Dunărea se aruncă furioasă, rupînd cu zgomot cele din urmă stăvilare. VLAHUȚĂ, R. P. 7. DLRLC
    • format_quote figurat Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 48. DLRLC
    • chat_bubble A rupe frontul = a străpunge linia de apărare a inamicului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Muscalii rupseră frontul într-un loc ce se cheamă Uman; și prinseră a-i fugări pe nemți. SADOVEANU, M. C. 129. DLRLC
    • chat_bubble A rupe sau reflexiv a se rupe gheața. DLRLC
  • 4. tranzitiv A sfâșia un lucru smulgând bucăți din acesta. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Zări pasărea rupînd cu lăcomie ficații bietului Prometeu. ISPIRESCU, U. 47. DLRLC
    • format_quote Cu toate că rupea din ea, turta rămînea tot întreagă. ȘEZ. I 260. DLRLC
    • 4.1. A sfâșia un animal sau un om. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Copiii după ei se țin Și cîinii dau să-i rupă. IOSIF, PATR. 52. DLRLC
      • format_quote Vede că se răped cînii să rupă omul, nu altăceva. CREANGĂ, P. 147. DLRLC
      • format_quote Ici a furat un cîrlan, dincolo o rupt un mînz, la cutare un porc. CONTEMPORANUL, III 700. DLRLC
    • 4.2. Strivi, zdrobi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Izbi cu pumnul în masă spre vioară, Și-n murmur carnea pumnului a rupt. COȘBUC, P. I 140. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Înainte de a pleca, soldații au fost rupți cu instrucția și cu teoria. PAS, Z. III 281. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Dacă nu era cocoana să sară pentru mine... mă rupea, că nu-ș’ ce-avea, era turbat rău de tot. CARAGIALE, O. I 55. DLRLC
  • 5. tranzitiv Desprinde, smulge. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Comandantul vostru își răsucea mustața, parcă ar fi vrut s-o rupă. PAS, Z. I 58. DLRLC
    • format_quote Rupse un copaciu din rădăcină. RETEGANUL, P. IV 18. DLRLC
    • format_quote Atunci fata i-au rupt pe nesimțite trei peri de aur din cap. SBIERA, P. 124. DLRLC
    • format_quote Avură grijă să poruncească argatului ca, în minutul ce va auzi ceva zgomot în cămăruța cu baia, să rupă o șindrilă din strașina casei, ca să le dea de știre. ISPIRESCU, L. 149. DLRLC
    • 5.1. A culege flori, fructe etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: culege
      • format_quote După ce dete cîteva tîrcoale prin grădină cu roabele după dînsa, veni și la stuful de trandafir, să rupă cîteva flori. ISPIRESCU, L. 78. DLRLC
      • format_quote Din cînd în cînd cu mîna argintoasă Ea rupe cîte-o floare și-o aruncă. EMINESCU, O. IV 93. DLRLC
      • format_quote Ele că-mi plecau Și pe cîmp umblau, A rupe începură Iederă și mure. ANT. LIT. POP. I 310. DLRLC
      • format_quote figurat Chipul tău e rupt din soare. BOLINTINEANU, O. 56. DLRLC
    • 5.2. A obține (cu greu) o sumă de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ți le pun deoparte. La TDRG. DLRLC
      • format_quote Cum a auzit Negoiță toate astea, și-a desfăcut coșurile la precupeți cu ridicata pe ce a putut rupe și s-a dus d-a dreptul să vază și el pe fata apucată. CARAGIALE, O. III 42. DLRLC
      • format_quote figurat Cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. REBREANU, R. I 267. DLRLC
    • chat_bubble A rupe cuiva urechile = a pedepsi pe cineva trăgându-l de urechi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu-mi pasă, măcar să-mi și rupă urechile. ALECSANDRI, T. I 38. DLRLC
    • chat_bubble A-și rupe de la gură = a se lipsi de strictul necesar în folosul altcuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își rupe pîinea de la gură să-și trimită plodurile la învățătură. C. PETRESCU, R. DR. 352. DLRLC
      • format_quote Abia întors, se urcase în tren, poate călătorise pe un vagon, poate își rupsese de la gură ultimii bani, pentru a-mi aduce mie amintirile pe care le socotea atît de neprețuite. C. PETRESCU, S. 160. DLRLC
  • 6. reflexiv tranzitiv A (se) depărta, a (se) desprinde de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Brigadierul se rupse de grup și se îndreptă spre Gheorghe Soare. MIHALE, O. 108. DLRLC
    • format_quote Hăitașii se rupseră din grămadă. SADOVEANU, O. I 60. DLRLC
    • format_quote Și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. STANCU, D. 44. DLRLC
    • format_quote Pe mireasă o înhăță zmeul de mijloc, o rupse dintre ai săi, se înălță în aer și se făcu nevăzut cu fată cu tot. ISPIRESCU, L. 258. DLRLC
    • 6.1. reflexiv (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împrăștia
      • format_quote Se sună de culcare. Mulțimea se rupse zgomotos. VLAHUȚĂ, O. A. 158. DLRLC
      • format_quote În piață ne rupem cîrduri, apoi ne despărțim pe uliți s-apucăm fiecare spre casă. VLAHUȚĂ, O. A. 234. DLRLC
      • chat_bubble A (se) rupe rândurile = (despre un grup de oameni) a fugi, stricând ordinea unui șir aliniat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: fugi
        • format_quote V-ați oprit scurt în fața hingheriei. Ați rupt rîndurile și v-ați împrăștiat primprejur și-ați cules toate pietrele de pe cîmp. PAS, Z. I 58. DLRLC
        • format_quote Soldații și-au lăsat armele jos... Se comandă drepți – și nimeni nu mai mișcă. Se rup rîndurile cu noi – și iar ne comandă drepți. SAHIA, N. 120. DLRLC
      • chat_bubble A o rupe la (sau de) fugă (rar, la goană, la sănătoasa sau de-a fuga) = a o lua la fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Omul se întoarse și o rupse la fugă, cu capul înainte, printre sălcii. DUMITRIU, N. 248. DLRLC
        • format_quote Lăsînd culionul și toiagul, o rupse la sănătoasa. STĂNOIU, C. I. 158. DLRLC
        • format_quote Calul sări și o rupse la goană. DELAVRANCEA, O. II 99. DLRLC
        • format_quote Case mici, tupilate... parcă stau gata s-o rupă de fugă. VLAHUȚĂ, R. P. 16. DLRLC
        • format_quote Am lăsat în urmă pe tovarășii mei și am rupt-o de-a fuga înainte. ALECSANDRI, T. I 457. DLRLC
    • 6.2. tranzitiv A-și deschide (cu efort) drum de trecere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și cînd veneau cele două ajunuri, cîte treizeci, patruzeci de băieți fugeam înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta. CREANGĂ, A. 10. DLRLC
      • format_quote Rupînd drumul printre oameni învălmășiți, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. SADOVEANU, O. I 511. DLRLC
      • format_quote Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgîne trec rupîndu-și large uliți. EMINESCU, O.I 148. DLRLC
  • 7. tranzitiv figurat A se exprima cu greu într-o limbă străină, a ști foarte puțin o limbă străină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Generalul... o rupea binișor romînește. CAMILAR, N. I 259. DLRLC
    • format_quote Vorbește încai franțuzește?... A fi rupînd și el vro două vorbe ca toată lumea. ALECSANDRI, T. I 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.