RUPT¹ s. n. Faptul de a (se) rupe. ◊ Loc. adv. În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.

rupt¹ sn [At: (a. 1712) IORGA, S. D. XI, 70 / V: ruptă sf / Pl: ~e / E: rupe] 1 Rupere 2 (Îe) (Nici) în ~ul capului Nicidecum. 3 (Îe) A veni (sau a se duce) în (sau de-a) ~ul capului (sau sufletului) A veni sau a se duce foarte repede. 4 (În legătură cu modul de remunerare a muncii; îe) Cu ~ul sau cu ~a (reg în ~ sau la ~) În raport cu o cantitate de muncă dinainte stabilită, indiferent de durata executării ei Vz în acord (4). 5 (D. o cantitate de muncă; îae) Dinainte stabilit Si: impus. 6 (Reg; îe) Cu ~ ul Cu ziua. 7 (Îe) Pe ~e sau pe ~ ele(a) Cu mare intensitate Si: din răsputeri, pe brânci (18). 8 Uzare. 9 (Reg; îs) ~ul oilor (sau al sterpelor, al mieilor) Separarea oilor fără lapte și a mieilor de oile de lapte. 10 (Reg; îas) Ziua când se face ruptul (8). 11 (Reg; îe) ~ de zi Revărsatul zorilor. 12 (Înv) Decizie în urma unei deliberări. 13 (Reg; îs) ~ul prețului Fixarea prețului unei vânzări. 14 (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova; îf ruptă) Înțelegere între contribuabil și visterie prin care, în locul tuturor dărilor existente, se plătea anual (în rate) o sumă globală fixă Si: (înv) ruptoare (5). 15 (Pex) Suma totală stabilită prin ruptă (13). 16 (Îe) Cu ~ ul sau cu ~a, (reg) într-un ~ Cu ridicata Si: cu toptanul. 17 (Îae) În total. 18 (Reg) Boală de vite nedefinită mai îndeaproape. relații sociale) Desfăcut (11).

RUPT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În loc.) În ruptul capului = cu nici un preț; niciodată. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata; în total. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate. [Forme gramaticale: rupta, rupte(le)] – V. rupe.

RUPT¹ s. n. 1. Faptul de a (se) rupe. 2. (În expr.) Ruptul prețului = fixarea, stabilirea prețului unei vînzări. (Nici) în ruptul capului = cu nici un preț, pentru nimic în lume. Nu putea pricepe nici în ruptul capului năzdrăvana întîmplare de la birt. CAMIL PETRESCU, O. II 12. Abia se mai purta pe picioare, și-n ruptu capului nu s-ar fi înduplecat să intre într-un spital. VLAHUȚĂ, N. 6. Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure. CREANGĂ, P. 329. Cu ruptul (sau cu rupta) = cu ridicata, cu toptanul, cu ghiotura. Posesorul vinde roada anului... iarna cu ruptul... pe ce-o da tîrgul și norocul. La TDRG. Spune-i că m-am măritat... Dup-un sec de mărăcine Ce mă bate-n toate zile Și-mi dă lucru cu ruptul Și mîncare cu pumnul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 182. Pe rupte sau pe ruptele(a) = cu mare intensitate, din răsputeri, pe brînci. Muncește pe rupte. – Forme gramaticale: (în expr.) rupta, rupte, ruptelea, ruptele.

rupt a. 1. făcut bucăți: haine rupte; 2. sfărâmat: lanțuri rupte; 3. fig. sdrobit: rupți de foame și obosiți de trude; 4. fixat în total: preț rupt. ║ n. ruptoare: cu ruptul; în ruptul capului, cu niciun preț.

ruptă sf vz rupt¹

rupt s. n.

!rupt s. n.

rupt s. n. (pl. rupte în loc. pe ~)

!rupte (pe ~) loc. adj., loc. adv. (muncă ~, a munci ~)

rupte (pe ~) loc. adv.

RUPT¹ s. n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare.

în ruptul capului expr. (în propoziții negative) nicicum, în nici un fel, cu nici un preț, deloc.

nici în ruptul capului / mort expr. v. nici cu miliția.