3 definiții pentru rustifica

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rustifica vt [At: DN3 / Pzi: rustific / E: rust(ic) + -ifica] 1 A da un caracter brut, neprelucrat. 2 A trăi la țară.

RUSTIFICA vb. I. tr., intr. A rustica. [P.i. rustific. / < rust(ic) + -ifica].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rustifica vb., ind. prez. 1 sg. rustific, 3 sg. și pl. rustifică

Intrare: rustifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rustifica
  • rustificare
  • rustificat
  • rustificatu‑
  • rustificând
  • rustificându‑
singular plural
  • rustifică
  • rustificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rustific
(să)
  • rustific
  • rustificam
  • rustificai
  • rustificasem
a II-a (tu)
  • rustifici
(să)
  • rustifici
  • rustificai
  • rustificași
  • rustificaseși
a III-a (el, ea)
  • rustifică
(să)
  • rustifice
  • rustifica
  • rustifică
  • rustificase
plural I (noi)
  • rustificăm
(să)
  • rustificăm
  • rustificam
  • rustificarăm
  • rustificaserăm
  • rustificasem
a II-a (voi)
  • rustificați
(să)
  • rustificați
  • rustificați
  • rustificarăți
  • rustificaserăți
  • rustificaseți
a III-a (ei, ele)
  • rustifică
(să)
  • rustifice
  • rustificau
  • rustifica
  • rustificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rustifica, rustificverb

etimologie:
  • rust(ic) + -ifica DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.