rânced, ~ă [At: GCR II, 12/16 / V: (înv) răn~, (reg) ~cid, ~cit / Pl: ~ezi, ~e / E: ml rancidus] 1 a (D. materii grase) Care a primit gust și miros neplăcut din cauza alterării parțiale în contact cu aerul Cf alterat² (3), descompus² (3), stricat. 2 a (D. gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate. 3-4 a, av (Pex; d. gust, miros) Neplăcut. 5 a (Reg; îs) Mere ~e Mere al căror miez capătă, la coacere, un aspect sticlos.

RÂNCED ~dă (~zi, ~de) (despre grăsimi) Care a căpătat gust și miros neplăcut (din cauza alterării); cu gust și cu miros neplăcut; alterat. Untură ~dă. /<lat. rancidus, ~a, ~um

rânced a. cu miros urît și acru (vorbind de carne ori grăsime stătută, aproape în putrefacțiune): unt rânced. [Lat. RANCIDUS].

rănced, ~ă a vz rânced

râncid, ~ă a vz rânced

râncit, ~ă a vz rânced

RÎNCED, -Ă, rîncezi, -de, adj. (Despre materii grase) Cu gust și miros neplăcut (din cauza descompunerii parțiale, în contact cu aerul). Roade un hărtănaș de slănină rîncedă. SADOVEANU, E. 90. Untul rînced se îndreaptă dacă se ia la bătaie cu de două ori mai mult lapte. PAMFILE, I. C. 24. Țuțuienii veniți din Ardeal care mănîncă slănină rîncedă... și sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi. CREANGă, A. 72. ♦ (Despre gust, miros) Caracteristic grăsimilor alterate; neplăcut, iute. Aci mirosul era mai mult rînced. BOGZA, A. Î. 99. O duhoare rîncedă... îi izbi în obraz. VLAHUȚĂ, N. 204.

rînced, -ă adj. (lat. ráncidus, rînced, it. ráncio, sard. ránkidu, sp. rancio, pg. ranco). Stricat de vechime așa în cît nu maĭ are gust plăcut, vorbind de lucrurile grase (grăsime, slănină, unt, undelemn, nucĭ).

rânced adj. m., pl. râncezi; f. râncedă, pl. râncede

rânced adj. m., pl. râncezi; f. râncedă, pl. râncede

rânced adj. m., pl. râncezi; f. sg. râncedă, pl. râncede

RÂNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)

RÎNCED adj. alterat, descompus, stricat. (Untură ~.)

rînced (-dă), adj. – Stricat, alterat. Lat. rancĭdus (Pușcariu 1464; REW 7040), cf. sicil. ráncitu, calabr. gráncitu, logud. rankidu, fr., cat. rance sp., port. rancio. Cuvînt puțin folosit în Mold., Bucov., Basar. (ALR, II, 19). – Der. rîncezi, vb. (a deveni flămînd); rîncezeală, s. f. (gust rînced; Trans., slănină).

rânced, -ă, râncezi, -de, adj. – 1. Stricat, alterat. 2. Moleticos, leneș. – Lat. rancidus „rânced” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).